Necunoscut

Oare de ce ne sperie atat de mult necunoscutul?
De ce trebuie sa ramanem blocati la ceea ce stim?
De ce nu experimentam?
De ce folosim acelasi parfum  ca acum 5-10 ani?
Traim intr-o lumea a vitezei si totusi ne incapatam sa ramanem pe loc. As vrea sa pot sa inteleg ce este frica, de ce dau inapoi de fiecare data cand viata imi ofera o oportunitate de a descoperi ceva nou.
Maine este o noua zi, ultima din acest an, imi propun sa fac ceva ce nu am mai facut pana acum! Wish me luck!

Indragostita

   

      Vesnic indragostita.
      De oamenii cu suflet bun, de toamna, de literatura, de ceai, de ciocolata, de banca din parc.
      Sunt indragostita de dragoste.
      De momentele petrecute cu colegele mele intr-o ceainarie intima cu aroma unui timp de mult apus,de povestea de iubire a Danielei, de lectile de viata de la parinti.
      Indragostita de viata, de natura, de baietii cu barba, de crizanteme, de muzica.
      Iubesc apusul la lacul Morii, rasaritul la mare, drumul spre Castelul Peles in noiembrie(foto), barbatii cand zambesc, ciocolata calda intr-o zi de iarna, picnicurile in Snagov, diminetile de vara, ploaia de stele, plimbarile lungi prin parc, cafeau cu lapte si scortisoara.
      Astazi sunt fericita, fara motiv!

Tu-cel din trecut

   

        Da, tu! Tu, care crezi ca o sa sar in sus de fericire pentru ca te-ai intors din trecut sa imi spui "Hello", te inseli, pentru ca asa cum am spus inca de la inceput esti cel din trecut.

      Nu mai tresar cand aud numele tau, vocea ta nu imi mai provoaca fiori, fluturii din stomac m-au parasit de mult, asa cum ai facut si tu candva. 

      Nu te astepta sa iti spun cuvinte de dor sau vorbe de amor, ce a fost a fost. 

      A durut, dar a trecut!

2 intamplari

         Nu am mai scris de mult. De ce? Nu prea am avut timp liber(dar nu ma plang, este ok) si nici inspiratia nu a fost prietena mea cea mai buna in ultimele zile.
         Astazi o sa va povestesc despre 2 intamplari care imi sustin teoria ca in Romania traiesc oameni minunati cu un suflet bun.
          Zilele trecute asteptam intr-un supermarket sa achit produsele si la casa de alaturi am vazut o doamna in varsta care voia sa isi plateasca cele 3 produse cumparate si dintr-o discutie cu cineva, cu casiera cel mai probabil, doamna a spus ca ar fi vrut si banane, dar nu isi permite, atunci un domn, care lucra acolo, i-a dat doamnei niste banane si i-a platit si cumparaturile. Sa nu va faceti impresia ca batranica cerea de pomana, nu, ea era singura la cumparaturi,desi de abia se deplasa, probabil nu avea pe nimeni care sa o ajute.
        Cea de-a doua intamplare s-a intamplat tot la o casa de marcat(pura coincidenta), dar intr-un alt supermarket. Dupa cum stiti in multe magazine pungile acelea micute la 50 de bani, nu se mai dau de casiera ci clientul si le ia singur, Un domn a crezut ca a luat 4 pungute, casiera l-a crezut si nu le-a mai numarat. La 3 minute dupa ce plecase din fata casei, domnul s-a intors si a spus: "Poftiti o punga inapoi, erau 5, nu 4". Pierderea nu era mare. in fond era doar o punguta la 50 de bani, dar gesturile mici pot schimba lumea.
         Daca te uiti la stiri, tot ce o sa afli sunt lucrurile rele care se intampla la noi in tara sau ultimile barfe din lumea  "mondena", oare de ce nu se fac reportaje si despre acesti oameni? Eu am fost martora la 2 dintre ele,dar sunt sigura ca se intampla zilnic astfel de gesturi.
         In loc sa ne pierdem timpul urmarind ce este rau in tara noastra, hai sa facem un gest dragut pentru cei care au nevoie!

Draga mea

   

      Fii sincera cu tine, nu iti place confortul unei relatii cu Mr. Perfect!
      Nu! Tu il vrei pe cel imperfect. Cel care te saruta ca si cum ar fi pentru prima si ultima data cand face asta, care nu iti raspunde 2 zile la telefon, dar apare a 3-a zi la usa ta cu un trandafir jumatate ofilit si cu un zambet de copil poznas.
      Tu vrei aventuri! Vrei sa il descoperi lent, sa ii cercetezi fiecare centimetru de suflet, sa te bucuri de pielea lui arsa de soare dupa ce si-a petrecut toata ziua reparandu-ti masina, pe care oricum nu ai mai condus-o de mult timp.
      Nu, tu nu vrei sa iti petreci noptile in cluburi alaturi de necunoscuti, vrei sa stai acasa, sa mananci pastele mult prea fierte facute de el, sa savurati impreuna o sticla de vin si sa adormi in bratele lui in timp ce vizionati Bonnie and Clyde.
      Si mai presus de toate, draga mea, tu vrei pasiune, vrei o iubire care sa te consume, care sa te faca sa injuri ziua in care l-ai cunoscut si sa iubesti momentul cand ti-a inchis gura cu un sarut.
      Asa ca suna-l pe Mr. Perfect, care te-a sunat de 3 ori astazi ca sa se asigure ca mergi in seara asta in club si spunei ca perfectiunea este plictisitoare.
     

O mie de ganduri

                     Cat dureaza sa treci peste o relatie?
                     Oare putem sa uitam o persoana pe care am iubit-o?
       In ultima perioada am auzit multe lucruri despre despartiri si despre perioada de dupa si tot am multe intrebari fara raspuns.
                     Este mai usor sa fii cel intelept care vede ca relatia nu mai merge si sa pleci sau sa fii cel lasat in urma?
                   Cand esti obisnuit sa lupti pentru ceea ce iti doresti, de unde stii cand nu mai merita sa lupti?
      De un lucru sunt sigura: nu poti sa treci peste o relatie daca au ramas lucruri nerezolvate intre voi.Atunci cand relatia se termina intr-un mod brusc si neasteptat unul dintre parteneri va ramane cu intrebari fara raspuns, intrebari la care poate ca nici nu exista raspuns..
                  Este mai bine sa  ramai intr-o relatie disfunctionala doar pentru ca il/o iubesti sau este mai bine sa pui punct si sa mergi mai departe?
      Sunt persoane care dupa o relatie de lunga durata tot ce isi doresc este sa se bucure de "libertate" sau persoane care trec in 2 zile la urmatoarea relatie, persoane care isi manifesta  durerea sau care se inchid in ei.
                   Daca il/o vezi pe fostul/fosta pe strada te opresti pentru o discutie amicala sau zambesti si iti vezi de drum?
      Amintirile in 2 sunt cel mai greu de uitat, momentele alea cand  iti zambea si timpul se oprea in loc...
      Astazi am o mie de ganduri si de 2 ori mai multe intrebari...

Oameni frumosi

In seara asta port cel mai frumos accesoriu din cate exista: un mare zambet!
Zambesc pentru ca sunt inconjurata de oameni frumosi, de prieteni vechi si noi.
Oamenii acestia au probleme, griji, greseli si cu toate astea se opresc din drumul lor pentru cateva clipe si imi daruiesc mie, un copil nebun, motive pentru care sa fiu fericita si sa imi port minunatul accesoriu.
In seara asta sunt fericita! Va  multumesc, oameni frumosi!

The road

       Cineva mi-a spus o data: "Vezi linia asta? Asta e drumul meu si nu o sa ma opresc din a-l parcurge pentru cineva care nu vede aceeasi linie ca si mine". Mi-a spus asta acum 1 an, nu stiu de ce dar abia acum mi-am amintit de fraza asta si am inteles, partial, ce vroia sa spuna.

      Sunt de acord cu ideea drumului, toti avem destinul nostru in viata, dar uneori este revigorant sa te opresti pentru o gura de aventura, pentru a te trezi in patul gresit alaturi de cineva cu un zambet, care l-ar face si pe diavol sa spuna: "Oh my God!"

      Dupa parerea mea aceste mici pauze sau ocoluri de la drum fac viata sa merite traita. In fond drumul parcurs este la fel de important ca si destinatia sau chiar mai important.

      Ce am fi noi fara acele mici greseli din care am invatat atatea, fara dezamagirile in dragoste sau fara esecurile tineretii? Daca totul ar fi perfect am ajunge la varsta de 40 de ani inca crezand in Mos Craciun si zana Mazeluta, plictisiti desi mai avem atatea de trait.

      Sfatul meu? Hai sa gresim! Hai sa ne abatem de la drum! Dar cel mai important: hai sa invatam din toate cate ceva, sa facem fiecare clipa sa conteze!

Esec

    In viata avem parte de mici batali in fiecare zi. Ne luptam cu somnul ca sa ne trezim la timp pentru munca, ne luptam cu dorinta de a manca inca o briosa, cu presiunea la care ne supunem singuri, cu dorinta de a mai fuma o ultima tigara, de a bea mai multa cafea desi ne-am atins limita de mult

     De cele mai multe ori castigam aceste batalii, ajungem la timp la munca, ne rezumam la o singura briosa, renuntam la tigari, la a 3-a ceasca de cafea, dar ce se intampla cand pierzi o batalie mai importanta?Cand dupa multi ani pierzi un joc pe care mereu il castigai? Cand regulile se schimba, jocul se complica, victoria nu mai este asa usor de atins.
     Viata are metodele ei de a ne invata anumite lucruri, de o buna periodata de timp se incapataneaza sa imi arate ca desi am luat cazaturi dupa cazaturi, pot sa mai rezist inca o data. Asa ca iata-ma, acum, din nou "picata-n fund", gandindu-ma pe ce drum sa o mai apuc de data asta.
      Mai arunc o ultima privire la ce m-a adus in situatia asta si imi vad de drum. Poate ca regulile sa schimba constant si ajungi sa iei multe cazaturi, dar o viata fara greutati nu ar mai fi viata.

zile cu TINE

 Au fost zile in care erai eroul meu, cand te priveam cu admiratia unui copil de 5 ani care isi priveste tatal ajutand un om al strazii.

Au fost zile in care era suficient sa te privesc ca sa ma reindragostesc, esti inalt, cu parul mereu mai lung decat ar trebui si cu inceput de barba.

Au fost zile in care ma linisteai cu un singur sarut, cand dupa o avalansa de resentimente, ma sarutai si totul se transforma intr-un basm.

Au fost zile in care tot ce imi doream era sa ramanem inchisi in micuta mea garsoniera pentru totdeauna, sa ma bucur de prezenta ta in fiecare secunda a fiecarei zile.

Sunt zile in care vreau sa uit ca ai existat in viata mea, sa sterg cu un burete fiecare moment cand ochii mei au lacrimat din cauza ta.

Sunt zile in care as alerga pana la tine, dar apoi imi amintesc ca nu ma mai vrei si iar  vreau sa te uit…

Sunt zile in care nu mai stiu cine esti si cum ai ajuns in viata mea

Au fost si vor fi zile cu TINE...

Bucuresti

      Bucuresti este orasul care m-a adoptat acum 6 ani. Inevitabil a devenit a doua mea casa si desi nu am stat niciodata mai mult de 2 ani intr-un singur loc, Bucuresti este intr-un fel "acasa".
      In perioada vacantelor, doar il vizitez, asa cum s-a intamplat si astazi, doar ca de data nu am fost "acasa", ci m-am simtit ca un turist care viziteaza pentru prima data orasul. Motivul? A trebuit sa ajung intr-un loc in care nu am mai fost pana acum, intr-o zona explorata doar in trecere spre alt loc. Am ratacit mult pe strazi, pe stradute, am facut cateva poze(scuzati claritatea, sunt facute cu telefonul), am intrat intr-o librarie, am descoperit un magazin cochet cu accesorii, am privit oamenii, am citit in parc.
       Este surprinzator sa observi cum un oras pe care il stii de mult timp se poate transforma brusc in ceva nou si necunoscut. Mi-a placut senzatia de ratacire printre stradute micute cu omeni draguti care incerca sa te ajute sa ajungi la destinatia dorita.
      Indiferent de ce spun unii, Bucuresti este un oras frumos, care are un farmec aparte...

Cuvinte

    Sunt atatea idei care sa invart in capul meu, atatea povesti de spus...
    Am o mica problema: nu imi gasesc cuvintele ca sa le pot rosti cu voce tare sau sa pot aseza in fata calculatorului si sa le scriu.
    Povesti traite de mine acum mult timp sau intamplari ale oamenilor din jurul meu, care m-au impresionat, toate astea sunt in capul meu, dar tot ce pot sa fac este sa imi beau cafeau si sa sper ca in curand cuvintele isi vor face simtita prezenta si o sa pot sa le astern intr-un nou post si sa le impartesesc si cu alte persoane.

ce imi place?

     Uneori am impresia ca nu pot sa ma hotarasc nici asupra lucrurilor marunte... Sunt atat de confuza incat nici nu mai stiu ce imi place si ce nu... Imi place sa scriu asa ca de ce a devenit atat de greu sa o fac? Sau poate nu imi place?
    Fiecare lucru marunt ma pune la pamant si imi este atat de greu sa ma ridic... exista o reteta,de care eu nu stiu, despre cum sa te cunosti pe tine? Daca exista as vrea ca cineva sa fie suficient de dragut sa o imparta si cu mine.
     Obisnuiam sa cred ca oamenii sunt fiinte bune, iubitoare in care poti avea incredere, dar acum nu am incredere nici in propria umbra... Inca astept  sa sune cineva doar ca sa ma intrebe:"cum esti? mai rezisti?".
    Vreau sa ma angajez, vrea sa calatoresc,vreau sa invat o limba noua, vreau vreau... vreau atat de multe dar nu pot sa ma apuc de nimic... Nu ma simt in stare. Am impresia ca fiecare lucru nou pe care il incep il abandonez dupa 2 saptamani... Am facut 2 ani de conta si inca ma mai intreb :"de ce am ales facultatea asta? Mie nu imi place conta... Dar din nou CE IMI PLACE?"....
    Ma doare capul, zilnic... Nu trece o zi fara sa ma stresez, fara sa ma agit sau fara sa simt durerea asta constanta de cap pe care o pastila nu o poate vindeca deoarece nu are cauze medicale...
    Imi spun ca nu ma intelege nimeni, dar cum sa o faca daca nu ma inteleg nici eu??
    Si ma doare capul...

Invatam

     Invatam lucruri noi in fiecare zi. Cunoastem oameni noi,poate mai rar decat ar trebui. Invatam de la oamenii din viata noastra, fara sa vrem le preluam ticurile verbale, propozitii sau chiar fraze intregi, obiceiuri, modul in care privim viata.
      Uneori ne lasam influentati prea usor, dar asta este alta poveste... Eu cred ca ar trebui sa luam tot ce este bun la oamenii din jurul nostru:sfaturi, un gand bun, un sentiment marturisit cu sinceritate...
      Mai am atatea de invatat... Dar absorb ca un burete tot ce este nou, fiecare sentiment, fiecare emotie. Ma bucur sa descopar ca ceea ce acum cateva saptamani credeam ca este imposibil, acum l-am realizat, mai greu sau mai usor, dar important este ca mi-am depasit o limita, una mica, dar importanta :)

ceainaria cinci

Sau cum sa ratacesti 30 de minute prin ploaie :)
Nu ne-a deranjat ploaia, din contra ne-a facut plimbarea mai interesanta
Vorbesc la plural pentru ca nu era  singura, eram cu fetele mele cu chef de sueta, un ceai bun si niste biscuiti cu gem ca la bunica acasa.
Spun ratacit pentru ca aceasta ceainarie simpatica este ascunsa undeva printre stradute si cum gps-ul telefonului nu ne-a ajutat prea mult(a se citi: degeaba am telefon destept daca nu stiu sa il folosesc :D), ne-am plimbat timp de cateva minute prin ploaia usoara de vara care mi-a transformat pantofii in mici barcute.
Ajunse la destinatie(in sfarsit :))) ne-a intampinat un personaj mai special, o pisicuta curioasa sa vada cine ii calca pragul, ne-a salutat si apoi s-a retras cuminte sa isi faca siesta, ca doar afara ploua si ea fusese rasfatata suficient cat sa adoarma instant.

Franturi din conversatia avuta cu fetele:
"-Pe fluturi ii dor aripile cand zboara?"
"-M-a muscat pisica!!!" (pisicuta s-a dovedit a fi adepta stilului canin)
"-Are freza...asa...nu stiu cum sa spun... ca Johnny Bravo"


Revenind la local, acesta este unul aparte, retras, departe de agitatia din Centrul Vechi, de localurile de figuri de pe Dorobanti.
este un local dragut cu muzica suava in surdina, cu chelnerite dragute, cu muulte varietati de ceaiuri(noi am baut Elixir of love, a fost foarte bun, vi-l recomandam), cu pernute colorate si un cort amenajat in curte in care te descalti si poti sa iti savurezi ceaiul si discutia cu prietenii stand turceste (asta a fost unul din principalele motive pentru care am vrut neaparat sa merg in aceasta ceainarie).
Va recomand ceainaria cu cea mai mare placere :)

cinnamon

Imi beau cafeau.Nu, nu este amara,este cafeaua mea din totdeauna: cu mult lapte si scortisoara.
Citesc un blog, doua...
Incerc sa scap de demonii din interiorul meu care nu imi dau pace...
Happy? As hell...

Iron Man

Daca va spun ca Iron Man m-a inspirat, impulsionat, motivat o sa ma credeti nebuna?
Nu are legatura cu faptul ca de vara trecuta de cand am vazut The Avengers m-am indragostit de Robert Downey Jr., ci cu faptul ca am vazut ca nu o sa reusesti sa iti indeplinesti visele decat daca iti descoperi limitele si treptat le depasesti.
Ma tem de multe lucruri, dar imi doresc si mai multe asa ca o sa fac tot ce pot sa iasa cum vreau eu.
Sunt incapatanata, mereu am fost si mereu o sa fiu.
Astazi am dat gres la un examen, dar la urmatorul o sa ma chinui sa ies vesela din sala(lucrurl asta nu s-a mai intamplat pana acum).

6 ani

Fac asta de 6 ani si inca nu m-am obisnuit
De data asta e diferit... nu ma mai retine nimic...
Daca nu ma mai retine nimic de ce este tot acolo?
Sunt o furtuna care vrea soare, m-am certat cu norii. Imi displac, vreau sa fie soare in sufletul meu...
Vreau sa zambesc sincer, din toata inima...
m-am saturat de jumatati de masura...

La multi ani!

La multi ani!

Ciocolata.Capsuni.MuzicaBuna.Bloguri

Incerc sa ma schimb. sa fac lucruri noi, sa imi tin niste promisiuni mai vechi, sa imi respect convingerile.
In seara asta este vorba doar despre ciocolata amaruie, capsuni dulci, muzica care te unge pe suflet si bloguri care ma inspira.
Si da, am un proiect de corectat, o prezentare de facut si alte chestii legate de facultate, dar nu ma intereseaza. seara asta este despre MINE si despre PLACERI, placerile mele vinovate

Vreme rea

M-am desprins din lectura cursurilor pentru examenul de maine deoarece un vant nebun imi zapacea jaluzelele si m-am gandit sa ma uit putin pe geam. si atunci am realizat: gandurile si sufletul meu erau pictate de vremea de afara.
Am ramas usor surprinsa cand am vazut cat de bine ma descrie acea mini-furtuna de afara. Era exact ca mine: gri, iritata de soare, agitata, pustie...
Zilele astea sunt o furtuna, un amalgam de sentimente, trairi, senzatii, amintiri...

EU

Si am atatea de spus,  atatea ganduri nerostite, atatea planuri neindeplinite
Am facut multe, lucruri bune si lucruri mai putin bune. Regret ceva? Nimic
Am o singura  viata asa ca o sa mi-o traiesc asa cum cred eu, nu asa cum imi spui tu sau altii.
Tot ce vreau e sa ma cunosc pe mine, asta e tot ce conteaza.
Inca ma caut... pentru ca m-am pierdut acum mult timp si am uitat de mine... dar o sa ma gasesc si o sa ma transform in cel mai bun EU!

Girl who reads

“If you find a girl who reads, keep her close. When you find her up at 2 AM clutching a book to her chest and weeping, make her a cup of tea and hold her. You may lose her for a couple of hours but she will always come back to you. She’ll talk as if the characters in the book are real, because for a while, they always are. Date a girl who reads because you deserve it. You deserve a girl who can give you the most colorful life imaginable.” -Robert   
Pattison

young, crazy and wild

Nu o sa fim tineri pentru totdeauna, asa ca de ce sa nu ne bucuram de asta acum?
Vreau sa profit de fiecare minut, sa traiesc fiecare clipa la intensitate maxima, sa ma bucur de fiecare moment ca de ultima bucata de ciocolata sau ca de o limonada cu gheata in zilele toride de vara.

Vreau:
sa rad,
sa glumesc,
sa pierd noptile in camera de camin, cu ei, cu prietenii mei,
sa fug la mare cu colega de banca din facultate,
sa dansez pana nu ma mai tin picioarele,
sa cant in ploaie,
sa imi asum riscuri
sa nu ma gandesc la consecinte
sa imi testez limitele
sa ma indragostesc de tipul ala dragut cu ochii precum marea

Si toate astea pentru ca POT!!!
Si in principal pentru ca nu vrea sa ajung la 40 de ani imbatranita inainte de vreme din cauza ca traiesc cu regrete ca mi-am irosit anii tinereti fiind prea fricoasa sa fac ceva.

I'm young, crazy and wild!!!!

Que sera, sera

"Gandesti prea mult!" asta imi spun cei din jur, dar dragilor asta sunt eu, de asta ma iubiti!
Totul incepe cu vinul... acel lichid mistic cu gustul lui profund care iti anesteziaza sufletul si te face sa visezi povesti din epocile de aur....
Te arunci in bratele marii fara colac de salvare, fara vesta sau alte ajutoare si iti spui "ce va fi, va fi!"
Dar dragul meu marea e o femeie.. si stii cum sunt femeile sau poate ca nu stii si de aceea esti atat de fermecat de ea...
Si tu draga mea, tu esti femeie, stii prea bine cate secrete ascunde sufletul marii si totusi te-ai hotarat sa te imbeti cu mireasma parfumului lui si mirosul suav al marii... ahhh parfumul lui, ti-a ramas in minte pentru mult prea mult timp.
Vinul s-a terminat si marea v-a parasit... ce o sa faceti acum?

Acel moment...

Si acela a fost momentul cand a realizat ca totul se terminase...
Nu a mai simtit flacara care ii ardea intotdeauna in suflet....
A ignorat momentul, a vrut sa creada ca este doar o ploaia de primavara care perturba pasiunea...
Dar ploaia a continuat sa cada...
Au facut dragoste pentru ultima data desi atunci nu stiau asta... sau poate ca au stiu dar au preferat sa se bucure de un ultim moment impreuna... sa devina pentru ultima data o singura fiinta...
Sufletul ei e pustiu... flacara a murit...
Adio pasiune...

raza de soare

Am cedat...
M-am plimbat, o ora, doua...
Mi-am revenit!
Viata are modalitatile ei ciudate de a iti arata ca  totul va fi bine...
Dupa o mare furtuna in sufletul meu o mica raza de soare incearca sa se lupte cu norii cenusi si sa imi lumineze calea...
Stiu ca intr-un fel sau altul va reusi...
Voi fi bine! Stiu asta!

Sufletul

Ce sunt oamenii?
Ce sunt sentimentele?
De ce simtim?
Si mai ales ce este sufletul?
Tot ce stiam sau credeam ca stiu acum este confuz...
Sunt zile in care cred ca stiu ce vreau,cand totul pare sa capete un sens.
Sunt zile cand nici macar nu mai stiu cine sunt...

contabilitate/literatura

    Eram in metrou, ma intorceam de la facultate si am observat ca avem in brate cursurile de contabilitate publica si dreptul UE plus alte xeroxuri si suporturi de curs, alaturi de o noua carte imprumutata de la o prietena.
     Pasiunea pentru citit mi-am descoperit-o inca de mica cand am citit de 4-5 ori o carte cu povesti cu coperta galbena si cu colturi proeminente. Au urmat apoi basmele lui Petre Ispirescu si Luceafarul lui Mihai Eminescu, pe care l-am "devorat" intr-o singura seara desi era tarziu si avem doar 10 ani.
      O perioada am uitat de pasiunea mea, dar "Enigma Otiliei" mi-a redeschis apetitul si de atunci incerc sa citesc cat mai mult cu putinta.
     Si totusi iata-ma acum studenta in anul 2 la contabilitate si informatica de gestiune...
     Cum se impaca literatura si contabilitatea? In nici un fel...
     De aici si intrebarea: oare mi-am ales facultatea potrivita?
     Tinand cont de mediul tarii in care traiesc, nu cred ca reuseam sa fac  ceva de viitor din literatura, poate doar daca eram o scriitoare buna(din pacate nu am talentul asta).
    Si totusi de ce conta? Pentru ca am crezut ca are legatura cu matematica  si facand un liceu la profilul mate-info si avand o oarecare pasiune pentru mate m-am gandit ca ar fi o alegere buna. Am aflat mai tarziu ca matematica nu are nici o legatura cu contabilitatea.

passion

Una din pasiunile mele o reprezinta fotografia.
Din pacate nu mi-am facut niciodata timpul necesar ca sa o dezvolt, sa ma documentez, sa ies special ca sa fac poze.
Pozele urmatoare sunt facute acum cateva zile si mi se par destul de reusite, de fapt imi plac mult.

Friends

Prietenii mei!!
As putea sa vorbesc ore in sir despre ei.
Sunt cei mai minunati oameni de pe pamant!!!
Ii iubesc!!!
Sa va spun cate putine despre prietenii mei dragi, ca sa nu fie cu suparare o sa ii iau in ordinea cronologica in care au aparut in viata mea.

Andrei- ooo Andrei... Ce surpiza mi-a facut el mie zilele astea... Ne-am cunoscut intr-o zi timida de toamna, aveam doar 10 ani si incepeam clasa a 5 a intr-o scoala noua. El a fost primul meu iubit, un coleg bun si dupa cum mi-a aratat un prieten si mai bun. El este persoana care ma face mereu sa rad, mereu vesel si cu cate o mica prostie pusa la cale.

Corina, sufletul meu pereche!!! Ea este cea care de 8 ani imi suporta toate dramele, si credeti-ma nu sunt putine. Ea a fost langa mine cand m-am indragostit pana peste cap si tot ea a fost acolo sa imi coasa inima rupta in bucatele. Nu stiu ce m-as face fara ea. Este si o sa ramana pentru totdeauna prietena mea cea mai buna!! Si pentru ca ea imi citeste fiecare post mai vreau sa ii spun inca o data: MULTUMESC!!!

Larisa-scumpa mea Larisa! Pe ea o cunosc de 1 an si jumatate, dar incet, incet devenim tot mai apropriate! Este colega mea de facultate, cu ea chiulesc, barfesc fetele nesuferite din serie, planuiesc excursia la munte si tot noi suntem cele care lasam totul pe ultima suta de metrii.


Ei sunt prietenii mei cei mai apropiati, cei care ocupa un loc special in sufletul meu si pentru care sunt gata oricand sa fac orice...

Neputinta

Mereu am luptat pentru ce mi-am dorit.
 Niciodata nu am fost genul de persoana care sa astepte sa ii vina ceva ce isi doreste pe tava, de-a gata.
Sa am rabdare, sa astept sunt lucruri la care nu ma pricep deloc, mai bine ma apuc de crosetat decat sa astept
Nu imi place sa ma simt neputincioasa, sa stiu ca nu pot sa fac nimic pentru ca lucrurile sa se schimbe... 
Acum sunt neputincioasa... Doamne ce situatie imposibila...

Ea

Cred ca asta este cel mai dificil lucru pe care l-am facut in viata mea... de fapt nu cred sunt sigura.
stiti senzatia aia de durere care nu dispare? asa e pentru mine, este ca si cum un pumnal imi strapunge inima de fiecare data cand respir...
daca nu ar fi Ea probabil ca as fi innebunit pana acum... as fi facut ce nu trebuia... nu as fi dormit,mancat...
vreau sa ii multumesc ca imi este alaturi in cel mai greu moment din viata mea, ca imi asculta dramele fara sfarsit, ca imi intelege durerea, dar cel mai importat: ca nu ma judeca.


Iti multumesc ca de 10 ani imi esti prietena!
si ar mai fi multe de spus dar pumnalul imi acapareaza toata atentia...

multe si totusi atat de putine

si multe s-au intamplat si tot atat de multe se vor intampla... si totusi parca sunt prea putine...
este putin sa fi doar o persoana pentru cineva atunci cand obisnuiai sa reprezinti totul...
este prea mult de indurat pentru un singur om, pentru cateva ore...
si atunci vreau sa fac atat de multe dar nu reusesc sa fac decat atat de putine...
poate ca nu sunt coerenta, poate ca este suficient... poate....


        imi este dor de zilele cand totul era simplu, cand eram totul, cand fluturii se plimbau in interiorul meu, cand cerul era fara nori, cand padurea era verde si lacul plin de pasari...

dar vremea s-a schimbat, acum sunt nori si ne privim ca doi straini in fotografiile care spun prea multe povesti...

organizare

      Excursie la munte, planuri multe, cu cateva luni inainte.
      Momentul plecarii se aproprie si bineinteles trebuie sa existe o persoana din grup care sa se ocupe de tot:sa caute cazare, sa stabileasca lista cu cele necesare, sa se intereseze de transportul pana acolo etc.. Acea  fata sunt eu. nu ma intelegeti gresit nu ma plang, din contra imi place sa fac asta. imi place sa organizez lucruri, sa fac liste,sa ma stresez un pic. Ce nu imi place sunt oamenii neseriosi, cei care promit ca vin dar se razgandesc pe ultima suta de metrii, oamenii care se trezesc cu cateva zile inainte ca lor nu le place cum o sa fie vremea peste 3 zile si alte chestii.
     Asa ca ceva ce acum cateva zile parea ceva sigur, acum pluteste undeva in aer...

impreuna

  M-am trezit si ti-am vazut zambetul..
ce lucru minunat... asa cum esti si tu...
  Un film bun, un vin la fel de aromat ca si data trecuta, o noapte cu tine...
  Nu am nevoie de nimic mai mult...

Dragoste

    Tot ce imi doresc este o dragoste nebuna, pasionala, care sa ma consume, care sa ma faca sa ma prabusesc atat de tare inca sa imi doresc sa nu fi existat vreodata, dar tot ea sa ma ridice pe cele mai inalte culmi ale fericirii....
    Poate ca am asa ceva, poate ca sunt prea ocupata sa imi doresc ceva ca sa vad ce am deja...
    Avem o relatie nebuna, o relatie intre 2 copii,care nu stiu cum sa faca lucrurile sa mearga simplu, care mereu complica totul, dar tot ei descurca  firele mult prea incurcate de timpul pe care l-au petrecut certandu-se...
   El este cel care imi ofera alinare atunci cand simt ca m-am pierdut intr-o lume nebuna si egoista, el este cel care vine la mine in miez de noapte doar pentru ca ma simt singura... El, care ma raneste pentru ca este mult prea impulsiv si ,uneori, prea egoist sa vada ca tot ce ii cer este sa ma iubeasca....
  In felul nostru de neinteles ne iubim, asa cum poti sa iubesti cand ai 20 de ani si experienta ta de viata se rezuma la mersul la facultate si cateva probleme pe care mereu le vedem mai mari de cat sunt de fapt. Pentru ca stim ca este greu sa fim mereu pe aceeasi pagina a cartii, dar mai stim si ca in final totul o sa merite...

Obsessed

Lumea

Incerc sa raman pozitiva, sa ma gandesc ca ma asteapta lucruri frumoase. Uneori este greu sa accepti lucrurile dure care te lovesc direct in fata. Mereu am fost un pic naiva cand vine vorba de lucruri rele, niciodata nu am vrut sa le accept, le-am incuiat in mintea mea si am refuzat cu desavarsire sa ma gandesc la ele.Le dau o nota pozitiva, o scuza, o nuanta de gri si asa pot sa le accept.
  Da stiu, am 20 de ani si inca sunt un copil care crede ca lumea este un loc magic in care toti sunt buni si altruisti. probabil nu o sa ma schimb decat atunci cand ceva foarte important si greu de suportat o sa mi se intample (sper sa treaca mult timp pana atunci).Momentan sunt lucrurile marunte ca isi bat joc de perceptia mea despre lume: o colega pe care o ajut mereu dar cand am avut nevoie de ajutorul ei mi-a intors spatele, o persoana importanta care brusc a realizat ca in ciuda amintirilor impreuna nu poate sa ma tolereze chiar acum... poate ca ar mai  fi exemple dar prefer sa ma opresc aici pentru ca  pentru mine oamenii sunt buni doar ca uneori egoismul din noi iese la suprafata si biruie