duminică, 14 mai 2017

Lumea ei

           "Iti complici prea mult viata" i-au spus. Stia si ea asta, la fel cum stia si ca o viata simpla nu-i pentru ea. Ordinarul o plictiseste, adoarme daca ii spui ca trebuie sa urmeze anumite tipare. Este fericita atunci cand abia are timp sa respire. Iubeste sa descopere lucruri noi. Adora sa faca programarea sa danseze cu jurnalul Annei Frank si topaie de bucurie atunci cand o noua postare pe blog il invita la cina pe domnul bilant contabil.
            Ea traieste in lumea ei. O lume fara rautate si invidie, o bula a prieteniei si a iubirii. A fost condamnata pentru asta "o sa te loveasca realitatea atat de tare incat nu o sa iti mai revii", i-au repetat asta pana au ramas fara voce. But she keeps moving on. Ia din viata doar ce este bun, isi incurajeaza prietenele sa viseze si parintii sa fie mereu tineri. Zambeste soarelui si imbratiseaza ploaia. Plange si iarta cand este ranita.
           
          Lumea ei are mereu usile deschise, te invita la ea pentru o cana de ceai si briose cu ciocolata,multa ciocolata, daca ramai sau pleci este alegerea ta.

duminică, 9 aprilie 2017

Fantezie

      Te vad pasind pe covorul de frunze in 3 nuante de galben, vii timid spre mine, cu pasi monotoni si cu un zambet care ma face sa uit sa respir. inalt, cu umeri lati acoperiti de un palton negru, cu frezii in mana, mereu ai stiut ca nu sunt genul care isi doreste un buchet ostentativ de trandafiri,
     Am zambit si m am intrebat cum de stiai ca mireasma  lor imi aminteste de copilarie, de florile pe care mama le cumpara.
     Asta se intampla acum 2 ani, desi imi pare ca te stiu de o vesnicie. uneori am impresia ca ai aparut dintr una din povestile pe care  le povesteam prietenelor mele cand ma intrebau cum arata iubirea pentru mine. nu stiam sa le spun cum arati, dar le povesteam cu lux de amanunte cine esti. Acum ma uit la tine si am impresia ca vad o fantezie, dar ajungi in fata mea, ma saruti si imi dau seama ca esti real, din carne si oase, si mai presus de toate esti al meu. Ma iei de mana si pornim impreuna spre viitor.

luni, 5 decembrie 2016

Profa de fizica

         Nu am fost o eleva eminenta, eram fetita din banca a 3 a care stia de multe ori raspunsul,dar care nu ridica niciodata mana. Iubeam matematica. ciudat, tinand cont ca atunci cand am inceput liceul era putin suparata ca mi-am lasat parintii sa ma convinga sa aleg mate-info in detrimetrul filologiei. Profesoara de matematica iubea materia si o explica asa cum noi ne explicam relatiile, simplu si natural.
       Au trecut aproape 6 ani de cand am terminat liceul, desi uneori pare ca ieri eram pentru prima data in curtea colegiului national "Elena Cuza". Dupa cum spuneam, nu m am facut remarcata in fata profesorilor, dar eu i-am remarcat pe ei, pe fiecare in parte. Astazi am aflat ca profa de fizica a murit... A fost singura profesoara care a vrut sa mearga cu noi in excursie, singura care intelegea ca aveam 16 ani si tot ce ne doream era ca orele sa dureze 5 minute, iar pauza 40. Nu am inteles niciodata fizica si probabil niciodata nu o sa o fac, dar ora ei imi placea. nu ne-a stresat cu mii de formule sau cu pagini intregi de teorie. Ne punea documentare si ne dadea teste pe care le rezolvam impreuna cu colegul de banca.  Toti am indragit o! Postul de astazi este despre profa de fizica, o femeie minunata pe care nu o vom uita niciodata!

sâmbătă, 3 decembrie 2016

Another love story

         Cafeneaua de la coltul blocului; sta la masa din colt cu laptopul si o cafea.  Trebuie sa isi scrie articolul pentru editia de sfarsit de an, dar mintea lui zboara la ea, la momentul in care si-a luat rucsacul, pe care el i l-a daruit pentru prima excursie impreuna, si a plecat. L-a parasit.
         Ea l-a salvat. Mircea avea 24 de ani si doar ce se mutase in Bucuresti. isi petrecea zilele mergand la interviuri si noptile consumand prea multa bere in timp ce se holba la pagina alba a documentului word in incercarea de a scrie prima lui carte. Dupa 2 luni fara niciun succes, s-a angajat la Mega Image, la 2 pasi de garsoniera mizerabila in care locuia. Isi ura slujba si pe el insusi pentru ca nu reusea sa scrie nimic care sa merite publicat.
     Tura de noapte era preferata lui, era liniste, nu il zapaceau clientii cu intrebari despre  produse fara zahar. paine fara gluten sau naiba stie ce alte tampenii mananca oamenii zilele astea. Era marti noaptea, avea castile in urechi si aseza cateva sticle de vin. Cineva l-a batut cu mana pe spate, isi scoase castile nervos si se intoarse catre vinovat. Mare ii fu mirarea cand vazu o femeie miniona  uitandu-se la el cu niste ochi mari si caprui.
   - Scuza-ma ca te deranjez, dar incerc de 10 minute sa gasesc produsele pentru diabetici si nu reusesc!
      Era fascinat, uitase si cum il cheama, se uita la ea hipnotizat. de abia isi amintea sa vorbeasca, cu greu ii spuse unde gaseste produsele cautate si dadu din cap cand aceasta ii multumii pentru ajutor.
Isi aminteste si acum mirosul ei din noaptea aceea, mirosea a inceput de primavara, a flori de tei si liliac. A urmarit-o pana la raionul cu produse pentru diabetici, s-a prezentat si a invitat-o in oras, direct, fara nico replica penibila sau vreun compliment siropos. A acceptat, iar Mircea nici pana in ziua de astazi nu stie de ce a facut-o. Au iesit timp de 2 saptamani zilnic. S-au indragostit nebuneste, Ea l-a facut sa nu renunte la visul lui, asa ca s-a ambitionat si si-a gasit jobul la care visa.
     Dupa 2 ani s-au mutat impreuna. Totul era bine intre ei pana cand intr-o zi ea l-a sunat si i-a spus ca trebuie sa vorbeasca ceva important cu el. Ii marturisise ca o sa plece din tara, primise o oferta pentru un job in America si trebuia sa plece in 3 saptamani.
     Iata-l acum, dupa cateva zile de cand a aflat vestea care i-a dat peste cap viitorul, cu gandul la ea, nereusind sa se concentreze. Nu stia ce sa faca. Sa o lase sa plece? Sa o urmeze in America?

sâmbătă, 19 noiembrie 2016

Friends!?

      S-a dus la bucatarie sa isi faca o cafea. gresia era rece sub picioarele ei goale, dar nu o deranja, era o dimineata calduroasa, iar senzatia de racoare era bine venita.
     Purta tricoul lui negru, vechi si suficient de lung cat sa ii acopere fundul. a pus apa in ibric si se uita pe geam spre strada pustie la ora aia, Mintea ei zbura in 10 directii diferite, la noaptea ce tocmai se incheiase, la barba lui care i-a iritat pielea, la principiile ei. Era atat de adancita in ganduri incat l-a auzit fix cand a ajuns in spatele ei. A sarutat-o pe gat si s-a dus spre ibricul in care apa fierbea de mult. A facut cafeaua in liniste, niciunul nu stia ce sa spuna, Erau ca doi straini, desi se cunosteau de 5 ani.
      Totul a inceput cand si-a spus ca trebuie sa iasa din casa si sa uite de job, de cursuri si de deadline-uri, asa ca l-a sunat pe Mihai asa cum facea de fiecare data cand avea o problema sau cand pur si simplu voia sa se distreze. A raspuns dupa al doilea bip. i-a spus ca vrea sa il vada, a fost de acord asa ca la 21 erau amandoi la barul unde si-au petrecut multe nopti de vara. au baut o bere - el, iar ea, ca de obicei, o limonada si si-au amintit de tampeniile pe care le faceau impreuna acum 3 ani.
      La 01.30 au plecat, a condus-o acasa. In fata usii ea se uita la el, a ramas privindu-i ochii mari si verzi, El o privea cu dragostea pe care i o purta de deja de cateva luni desi nu si-a permis niciodata sa admita asta. Dintr o data se ridica pe varfuri si il saruta, apasat, cu o pasiune despre care el habar nu avea ca exista in ea. A luat-o in brate si a condus-o in dormitor. ardea de dorinta de a face sex cu ea, sa ii sarute fiecare centimetru de piele, sa se imbete cu parfumul ei.
     Ei ii era teama sa nu faca ceva gresit, sa nu cumva sa strice prietenia dintre ei. Il iubea prea mult ca sa il piarda. Acum se intreba daca il iubea ca pe un prieten sau ca pe un iubit. I-a luat mana intr-a ei si  i-a cautat privirea ca sa inteleaga cum vrea sa decurga noaptea, cand ochii lui i-au intalnit privirea a stiut: il dorea!
 

sâmbătă, 23 iulie 2016

Undeva la jumatate

par ciufulit, oja sarita de pe  unghii si o rochita eleganta. rus rosu, cizme si un drum de munte. cu capul in nori, dar cu picioarele pe pamant. ea este nordul si sudul, Iadul si Raiul. uneori se simte pierduta. are suflet de artist si minte de corporatista. viseaza cu ochii deschisi in timp ce isi ucide timpul inchisa intr-un birou inconjurata de numere. este arbitrul unui meci constant intre adultul si copilul din ea. nu castiga nimeni, niciodata. este o lupta continua care o seaca de puteri. zambeste in timp ce asculta inca un monolog al adultului care ii spune ca trebuie sa ajunga "sus", pana la 30 de ani trebuie sa conduca un departament al unei firme mportante, sa isi intemeieze o familie, sa semneze un contract pentru un apartament in centrul orasului . se plimba prin parc in timp ce sufletul ei de copil ii povesteste despre cum ar fi sa calatoresti in jurul lumii, sa nu stii unde o sa dormi in seara asta sau pe ce continent vei fi saptamana viitoare. in teorie ambele variante suna bine, dar in practica e ca si cum ai incerca sa faci focul si apa sa supravietuiasca intr-un pahar...

marți, 19 iulie 2016

Ele si fericirea


    Fericirea-i simpla! Sau cel putin a mea asa este. Eu sunt fericita atunci cand sunt cu ele, cu 2 fete minunate care au intrat in viata mea de 5 ani si se incapataneaza sa ramana alaturi de mine.

    Fericirea este atunci cand mananc prima data pepene vara, cand Larisa imi aduce flori fara motiv, cand Loredana ma face sa rad desi este o mica scorpie.
      Zambesc atunci cand simt miros de tei dupa ploaie sau cand ne plimbam prin parc cu rolele si toata lumea rade de noi pentru ca nu ne pricepem.
     Rad in hohote cand bem cidru de mere pe balconul unui hotel la 300 km de casa si povestim lucrurile tembele pe care le-am facut impreuna.
    Plang de fericire atunci cand ele sunt alaturi de mine intr un moment dificil pentru familia mea.
    Lucrurile simple si oamenii cu suflet frumos ma fac fericita. Ele ma fac fericita pentru ca sunt niste persoane minunate si sunt norocoasa sa le am in viata mea!

Lumea ei

           "Iti complici prea mult viata" i-au spus. Stia si ea asta, la fel cum stia si ca o viata simpla nu-i pentru ea. Ordin...