Trecutul

     

       Obisnuiam sa traiesc in trecut, sa rememorez vechi intamplari din nou si din nou pana nu mai eram sigura daca s-au intamplat cu adevarat sau sunt imaginate de mine. M-am "vindecat" de asta, cel putin asa credeam.
       Trecutul te loveste cand te astepti mai putin, asteapta momentul oportun si bam este aici din nou. O scrisoare, un vechi prieten, un bilet, o melodie, orice poate sa fie intruchiparea trecutului.
       Ce faci cand esti fata in fata cu ceva ce credeai ca s-a terminat, ca nu mai are nicio legatura cu prezentul sau viitorul? Fugi? Te ascunzi? Il privesti direct in fata si il trimiti in cufarul cu amintiri?
       Probabil depinde de fiecare dintre noi, dar de cele mai multe ori trecutul ar trebui sa ramana acolo, in trecut.  Eu am un mod tampit de a imi complica viata pentru ca asa sunt eu, mereu in cautare de ceva simplu pe care sa il transform intr-un puzzle cu 1.000 de piese, asa ca atunci cand ceea ce a fost face cunostiinta cu ceea ce este, eu, ca o fata buna ce sunt, incerc sa ii ajut pe amandoi in acelasi timp si uite asa iar ma pun in situatii care imi dau dureri de cap.
     

Eu.Timp.Viata

     Nu am mai scris de mult (din nou),nu din lipsa timpului ci pentru ca inspiratia mea si-a luat o mica vacanta.      Zilele astea am ramas "datoare" cu un post,mi-am abandonat personajele din cartea pe care o citesc  in luna de miere,am vizitat Brasovul si mi-am petrecut ultimile 3 zile la mare.
     Sunt in concediu pentru inca 10 zile si sper sa termin ce am inceput si sa imi achit datoriile, in plus as vrea sa mai aflu cate ceva despre mine si sa ma gandesc cam ce as vrea sa fac cu viata mea.
     Pana se intoarce inspiratia mea din insulele Bahamas(mi-a spus ca ii este tare bine acolo si nu se grabeste sa se intoarca) o sa va arat cateva poze din zilele mele de "concediu in deplasare".

Contrariile se atrag!?

 

      Stiu ca exista 1000 de texte cu tema asta, dar eu nu vorbesc despre ele, ci iti spun  o  poveste veche!
       El si ea, doua personaje cum nu se putea mai diferite.Totusi ceva i-a adus impreuna, poate a fost destinul sau o simpla intamplare, nu stiu si sincera sa fiu, nici nu ma intereseaza.
      Frecventau acelasi loc de mult timp si cu toate asta nu s-au intalnit decat dupa o vreme. El glumea pe seama ei, in timp ce ea il infrunta cu un tupeu de care rar este capabila. Dupa o perioada, glumele lui s-au  transformat intr-o invitatie nu la vals, ci la ceai, asta fara sa stie ca este bautura ei preferata. A acceptat.  
     Au iesit o data, de doua ori, de trei ori si a sarutat-o, timid, de parca ii era frica sa nu ii striveasca buzele cu presiunea pasiunii lui. Nu stiu ce se intampla in mod normal dupa sarut sau daca exista un mod normal de a continua lucrurile, dar ei abia acum au inceput sa se cunoasca unul pe celalalt cu adevarat. Au aflat atunci ca sunt mai diferiti decat se asteptau: ea este cu capul in carti, el cu capul in nori, cand el doarme, ea abia se trezeste, ea iubeste animalele si este vegetariana, el mananca piept de pui dimineata, la pranz si seara, el merge la sala, ea la cofetarie.
     In ciuda tuturor acestor diferente au un zambet  pana la urechi pe fata zilnic. Acum el ii gateste delicatese vegetariene,iar ea alearga(sau cel putin incearca) seara de seara. Nu le este usor, dar nimic din ce mertita pastrat nu se obtine usor.
     Mai conteaza cine, ce si cum daca sunt fericiti?

zile cu TINE

 Au fost zile in care erai eroul meu, cand te priveam cu admiratia unui copil de 5 ani care isi priveste tatal ajutand un om al strazii.

Au fost zile in care era suficient sa te privesc ca sa ma reindragostesc, esti inalt, cu parul mereu mai lung decat ar trebui si cu inceput de barba.

Au fost zile in care ma linisteai cu un singur sarut, cand dupa o avalansa de resentimente, ma sarutai si totul se transforma intr-un basm.

Au fost zile in care tot ce imi doream era sa ramanem inchisi in micuta mea garsoniera pentru totdeauna, sa ma bucur de prezenta ta in fiecare secunda a fiecarei zile.

Sunt zile in care vreau sa uit ca ai existat in viata mea, sa sterg cu un burete fiecare moment cand ochii mei au lacrimat din cauza ta.

Sunt zile in care as alerga pana la tine, dar apoi imi amintesc ca nu ma mai vrei si iar  vreau sa te uit…

Sunt zile in care nu mai stiu cine esti si cum ai ajuns in viata mea

Au fost si vor fi zile cu TINE...

Cuvinte

    Sunt atatea idei care sa invart in capul meu, atatea povesti de spus...
    Am o mica problema: nu imi gasesc cuvintele ca sa le pot rosti cu voce tare sau sa pot aseza in fata calculatorului si sa le scriu.
    Povesti traite de mine acum mult timp sau intamplari ale oamenilor din jurul meu, care m-au impresionat, toate astea sunt in capul meu, dar tot ce pot sa fac este sa imi beau cafeau si sa sper ca in curand cuvintele isi vor face simtita prezenta si o sa pot sa le astern intr-un nou post si sa le impartesesc si cu alte persoane.