luni, 1 septembrie 2014
Trecutul
Obisnuiam sa traiesc in trecut, sa rememorez vechi intamplari din nou si din nou pana nu mai eram sigura daca s-au intamplat cu adevarat sau sunt imaginate de mine. M-am "vindecat" de asta, cel putin asa credeam.
Trecutul te loveste cand te astepti mai putin, asteapta momentul oportun si bam este aici din nou. O scrisoare, un vechi prieten, un bilet, o melodie, orice poate sa fie intruchiparea trecutului.
Ce faci cand esti fata in fata cu ceva ce credeai ca s-a terminat, ca nu mai are nicio legatura cu prezentul sau viitorul? Fugi? Te ascunzi? Il privesti direct in fata si il trimiti in cufarul cu amintiri?
Probabil depinde de fiecare dintre noi, dar de cele mai multe ori trecutul ar trebui sa ramana acolo, in trecut. Eu am un mod tampit de a imi complica viata pentru ca asa sunt eu, mereu in cautare de ceva simplu pe care sa il transform intr-un puzzle cu 1.000 de piese, asa ca atunci cand ceea ce a fost face cunostiinta cu ceea ce este, eu, ca o fata buna ce sunt, incerc sa ii ajut pe amandoi in acelasi timp si uite asa iar ma pun in situatii care imi dau dureri de cap.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Lumea ei
"Iti complici prea mult viata" i-au spus. Stia si ea asta, la fel cum stia si ca o viata simpla nu-i pentru ea. Ordin...
-
"Iti complici prea mult viata" i-au spus. Stia si ea asta, la fel cum stia si ca o viata simpla nu-i pentru ea. Ordin...
-
Ce este de facut atunci cand nu stii ce sa faci? Cand nu stii ce este bine si ce este rau, care este calea de mijloc?
-
Cineva mi-a spus o data: "Vezi linia asta? Asta e drumul meu si nu o sa ma opresc din a-l parcurge pentru cineva care nu vede ac...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu