Lumea ei

           "Iti complici prea mult viata" i-au spus. Stia si ea asta, la fel cum stia si ca o viata simpla nu-i pentru ea. Ordinarul o plictiseste, adoarme daca ii spui ca trebuie sa urmeze anumite tipare. Este fericita atunci cand abia are timp sa respire. Iubeste sa descopere lucruri noi. Adora sa faca programarea sa danseze cu jurnalul Annei Frank si topaie de bucurie atunci cand o noua postare pe blog il invita la cina pe domnul bilant contabil.
            Ea traieste in lumea ei. O lume fara rautate si invidie, o bula a prieteniei si a iubirii. A fost condamnata pentru asta "o sa te loveasca realitatea atat de tare incat nu o sa iti mai revii", i-au repetat asta pana au ramas fara voce. But she keeps moving on. Ia din viata doar ce este bun, isi incurajeaza prietenele sa viseze si parintii sa fie mereu tineri. Zambeste soarelui si imbratiseaza ploaia. Plange si iarta cand este ranita.
           
          Lumea ei are mereu usile deschise, te invita la ea pentru o cana de ceai si briose cu ciocolata,multa ciocolata, daca ramai sau pleci este alegerea ta.

Fantezie

      Te vad pasind pe covorul de frunze in 3 nuante de galben, vii timid spre mine, cu pasi monotoni si cu un zambet care ma face sa uit sa respir. inalt, cu umeri lati acoperiti de un palton negru, cu frezii in mana, mereu ai stiut ca nu sunt genul care isi doreste un buchet ostentativ de trandafiri,
     Am zambit si m am intrebat cum de stiai ca mireasma  lor imi aminteste de copilarie, de florile pe care mama le cumpara.
     Asta se intampla acum 2 ani, desi imi pare ca te stiu de o vesnicie. uneori am impresia ca ai aparut dintr una din povestile pe care  le povesteam prietenelor mele cand ma intrebau cum arata iubirea pentru mine. nu stiam sa le spun cum arati, dar le povesteam cu lux de amanunte cine esti. Acum ma uit la tine si am impresia ca vad o fantezie, dar ajungi in fata mea, ma saruti si imi dau seama ca esti real, din carne si oase, si mai presus de toate esti al meu. Ma iei de mana si pornim impreuna spre viitor.

Friends!?

      S-a dus la bucatarie sa isi faca o cafea. gresia era rece sub picioarele ei goale, dar nu o deranja, era o dimineata calduroasa, iar senzatia de racoare era bine venita.
     Purta tricoul lui negru, vechi si suficient de lung cat sa ii acopere fundul. a pus apa in ibric si se uita pe geam spre strada pustie la ora aia, Mintea ei zbura in 10 directii diferite, la noaptea ce tocmai se incheiase, la barba lui care i-a iritat pielea, la principiile ei. Era atat de adancita in ganduri incat l-a auzit fix cand a ajuns in spatele ei. A sarutat-o pe gat si s-a dus spre ibricul in care apa fierbea de mult. A facut cafeaua in liniste, niciunul nu stia ce sa spuna, Erau ca doi straini, desi se cunosteau de 5 ani.
      Totul a inceput cand si-a spus ca trebuie sa iasa din casa si sa uite de job, de cursuri si de deadline-uri, asa ca l-a sunat pe Mihai asa cum facea de fiecare data cand avea o problema sau cand pur si simplu voia sa se distreze. A raspuns dupa al doilea bip. i-a spus ca vrea sa il vada, a fost de acord asa ca la 21 erau amandoi la barul unde si-au petrecut multe nopti de vara. au baut o bere - el, iar ea, ca de obicei, o limonada si si-au amintit de tampeniile pe care le faceau impreuna acum 3 ani.
      La 01.30 au plecat, a condus-o acasa. In fata usii ea se uita la el, a ramas privindu-i ochii mari si verzi, El o privea cu dragostea pe care i o purta de deja de cateva luni desi nu si-a permis niciodata sa admita asta. Dintr o data se ridica pe varfuri si il saruta, apasat, cu o pasiune despre care el habar nu avea ca exista in ea. A luat-o in brate si a condus-o in dormitor. ardea de dorinta de a face sex cu ea, sa ii sarute fiecare centimetru de piele, sa se imbete cu parfumul ei.
     Ei ii era teama sa nu faca ceva gresit, sa nu cumva sa strice prietenia dintre ei. Il iubea prea mult ca sa il piarda. Acum se intreba daca il iubea ca pe un prieten sau ca pe un iubit. I-a luat mana intr-a ei si  i-a cautat privirea ca sa inteleaga cum vrea sa decurga noaptea, cand ochii lui i-au intalnit privirea a stiut: il dorea!
 

Undeva la jumatate

par ciufulit, oja sarita de pe  unghii si o rochita eleganta. ruj rosu, cizme si un drum de munte. cu capul in nori, dar cu picioarele pe pamant. ea este nordul si sudul, Iadul si Raiul. uneori se simte pierduta. are suflet de artist si minte de corporatista. viseaza cu ochii deschisi in timp ce isi ucide timpul inchisa intr-un birou inconjurata de numere. este arbitrul unui meci constant intre adultul si copilul din ea. nu castiga nimeni, niciodata. este o lupta continua care o seaca de puteri. zambeste in timp ce asculta inca un monolog al adultului care ii spune ca trebuie sa ajunga "sus", pana la 30 de ani trebuie sa conduca un departament al unei firme importante, sa isi intemeieze o familie, sa semneze un contract pentru un apartament in centrul orasului . se plimba prin parc in timp ce sufletul ei de copil ii povesteste despre cum ar fi sa calatoresti in jurul lumii, sa nu stii unde o sa dormi in seara asta sau pe ce continent vei fi saptamana viitoare. in teorie ambele variante suna bine, dar in practica e ca si cum ai incerca sa faci focul si apa sa supravietuiasca intr-un pahar...

Candva

    Am iubit din toata inima, acum multi ani.
    Prima dragoste. Fluturi in stomac cand aparea la usa mea sa iesim la film. Drumuri fara sfarsit catre destinatii necunoscute, in doi, mereu noi, fara masti si deghizari. Lumanari si sampanie, fara motiv, nu aveam nevoie. Ne iubeam zi de zi, minut de minut. Discutii de 3 ore la telefon cand plecam acasa, la tara. Lacrimi sterse de pe obraz cand venea la mine la 2 dimineata pentru ca ne certasem. Plimbari in pijamale la 12 noaptea. Paste fara gust pe care le manca doar pentru ca nu voia sa imi spuna ca nu ma pricep la gatit. Haine aruncate dupa ce mi a spus ca m am enervat degeaba. Scuze, imbratisari si noi inceputuri. Dragoste intre doi copii care descopera lumea. Carusel emotional, intr o ora treceam de la cei mai fericiti oameni de pe Pamant la tipete si vorbe spuse la nervi.
       L-am iubit atat de mult incat l-am lasat sa plece...

Dimineata de toamna

O dimineata de toamna, o strada pustie si o cafea fierbinte. Era 7.15, pleca spre birou, dar mintea ei zbura la el, la noaptea ce se incheiase cu suspine si vin ieftin pe balconul ei. Se cunosc de putin timp, dar nu conta, in seara aia parea ca se stiu din totdeauna. Nu si-au facut promisiuni, nu s-au amagit cu vorbe desarte, nu au facut dragoste, nici macar sex. Au vorbit mult, despre toate, despre copilaria lui la Moldova, la tara alaturi de cele doua surori, despre visele ei, despre pisica pe care si o va cumpara cand o sa locuiasca singura, despre cum amandoi se amagesc mereu ca vor schimba ceva, ca nu vor mai fi soareci de birou, ca o sa calatoreasca, o sa invete italiana, poate chiar si franceza. Au vorbit pana cand zorii s-au ivit, iar vinul s-a terminat. S-a uitat la ea, mai bine spus s-a holbat la ea pentru 5 minute inainte sa se hotarasca sa plece, nu stia daca sa ii spuna ca o iubeste sau sa fuga mancand pamantul pentru ca alaturi de ea lucrurile nu aveau sa fie simple, stia asta la fel de bine cum stia ca nu o sa poata sa ii ofere totul, nu stia cum. Ca sa iubesti cu adevarat trebuie sa stii sa renunti la tine, la egoism, iar el nu stia cum sa faca asta si nu voia sa o raneasca, nu pe ea, asa ca s-a ridicat, si-a pus paharul in chiuveta si a plecat fara sa isi ia la revedere sau sa ii spuna daca o sa se se mai revada vreodata. Ea a ramas acolo, stia ca o sa plece, stia ca nu este persoana care sa lupte, dar nu a deranjat o, s a obisnut cu asta. A spalat paharele, a aruncat sticla de vin si a intrat in dus. Era luni, nu dormise si trebuia sa ajunga la job. (sursa foto: blackwhitestyle)

2 prosti

           Oamenii se schimba... nu-i asa?
           Ea este cu cativa ani(nu multi) mai mica decat el, El are varsta, dar nu are maturitatea.
          O zi,  5 secunde, un friend request, o invitatie. Asa a inceput, repede, pe nepregatite ca doar suntem in epoca vitezei. Au iesit, totul a fost bine si frumos, zambeau des si se sorbeau din priviri, au urmat si alte intalniri la fel de frumoase. Pe cat de repede a inceput, pe atat de repede adevarul i-a lovit fix in fata atunci cand Ea se astepta mai putin,El stia,dar nu accepta.
     
           Imaginatia lui: ea o sa faca ce vrea el, ca doar el este masculul Alpha, cel mai tare, irezistibil.
          Imaginatia ei: toata aroganta asta este doar o masca, de fapt el este bland si grijuliu, doar ca are nevoie de cineva sa il ajute sa isi dea masca jos.

          Realitatea: El este un arogant obisnuit sa obtina tot ce vrea, Ea naiva, cu gandul la povestile de dragoste din carti.
          Astea sunt datele problemei(cine spune ca iubirea si matematica nu se inteleg bine?), necunoscuta este calea de mijloc,daca exista una, ca doar si problemele din culegerile de mate din liceu mai au unele mici greseli care fac obtinerea rezultatului imposibila.
          Daca exista sau nu o solutie pentru ei inca nu stiu, dar o sa imi dau toata silinta sa rezolv problema si sa ii dau necunoscutei x masca jos, sa vedem si noi cine este si daca a meritat tot efortul.

Pieces

               Am lasat parti din mine in bratele lui, mi-am pierdut o idee sau doua cand incercam sa il fac sa inteleaga ca viata nu merge pe fast forward, nu poti sa ajungi in momentul in care iti doresti sarind peste etape. Fiecare clipa conteaza, momentul in care fara sa vrei i-ai vazut zambetul si te-ai indragostit sau clipa de neatentie care te-a facut sa ii versi cafeau pe bluza si privirile voastre s-au intalnit. Ar fi pacat sa ratezi astfel de momente, chiar daca totul se rezuma la o privire, un zambet, sunt lucruri micute care fac viata sa merite traita.Ne pierdem putin cate putin cu fiecare relatie nereusita, ne schimbam, devenim mai duri, mai reci, indiferenti cu cei care incearca sa ne cucereasca sufletul. Suspiciunile ne bantuie.
                Ce-i de facut intr-o astfel de situatie? Ce faci atunci cand ele,vechile iubiri, te au lasat fara emotiile care te defineau?

EA despre mine

       V-am mai povestit despre EA, este persoana care imi cunoaste fiecare ascunzis al sufletului. Cum mereu avem idei, dar pe care le punem rar in aplicare, am decis ca pe asta trebuie sa o realizam, asa ca astazi ea o sa vorbeasca despre mine. Totul a pornit de la imaginea de mai jos si a ajuns la asta: 

         "Da! Este cat se poate de adevarat: este un haos in mintea si in inima ei, dar e un haos placut. Este o fire haotica, cu obiceiuri in contradictoriu, tine regim, dar nu se poate opri din mancat ciocolata, nu ii place gustul cafelei dar totusi o bea, e o lenesa dar totusi munceste, e o zapacita dar care tine minte lucruri pe care le-am zis/facut in clasa a 7-a, e o visatoare insa a fost la contabilitate, si cel mai ciudat inca mai este prietena cu mine, o realista. Este vijelia de care are nevoie oricine in viata, ca o furtuna, care odata ce a trecut prin viata ta lasa urme permanente astfel incat nu ai cum sa o uiti. 

        Nici nu stiu de unde sa incep sa o descriu, are atat de multe convingeri clare si sigure, dar pe care le incalca, iar prietenia noastra este provocarea vietii noastre. Un lucru e stabil la ea: alege intotdeauna calea cea grea, si daca nu exista una, o face ea. Adora sa isi complice viata nu ii plac lucrurile usoare, relatiile mult prea roz nu sunt pentru ea. Daca nu exista pasiune, daca nu isi schimba starea de spirit de la iubire pasionala la o explozie de nervi de la un minut la altul, atunci relatia aia nu e pentru ea. Nu stiu unde incape atata energie in ea, si de unde isi ia energia avand in vedere ca e o vegetariana care prefera ceaiului in locul cafelei.

      Ca prietena este la fel de pasionala si de posesiva ca si intr-o relatie. Ma simt ca si cum traiesc doua vieti alaturi de ea, ea m-a invatat cum sa imi beau vinul cu stil, cum sa imi tin prietenii aproape, cum sa pierd vremea si cum sa ma relaxez, cum sa vad lumea prin ochii ei si sa fiu mai putin realista. Ea e cea cu care am avut cele mai lungi certuri si “despartiri” insa si cele mai lungi nopti in oras si cele mai bune si multe barfe, cu care am impartit si bune si rele, care nu m-a judecat indiferent de ce decizii stupide am luat. Este cea care a lasat mereu prima de la ea dupa o cearta, stiind ca sunt mult prea incapatanata.

       Este o visatoare, traieste prin carti si prin filme insa fara sa uite de viata ei. Fiecare zi este una speciala pentru ea, fiecare zi este o poveste, fiecare clipa poate fi cea care va schimba totul pentru ea si persoana pe care urmeaza sa o intalneasca poate fi intreg viitorul ei. Nu isi limiteaza viata la lucruri sigure ci traieste prin posibilitati. In toti acesti ani de prietenie am invatat sa nu am asteptari sigure de la o intalnire cu ea, deoarece nu se stie niciodata unde vom ajunge sau ce vom face.

        Este exact ce aveam nevoie in viata mea, cineva care sa imi aminteasca cum sa traiesc cu pasiune, cum sa imi fac viata mai frumoasa, cum sa imi strang povesti pentru copii, cum sa imi strang amintiri doar pentru mine dar si cum sa aduc o nota de visare in viata mea.

        Este o zapacita care ma enerveaza cu nestatornicia ei, ale carei vise se schimba de pe o zi pe alta, care e mult prea aiurita cateodata si care pare cazuta de pe alta planeta, dar pe care o iubesc. Prietenia noastra e la fel de legata si de puternica exact ca o relatie (ma sperie lucrul asta), insa e pur si simplu linistitor cand stii ca indiferent de cat de mult timp nu ne-am vazut, putem vorbi ca si cum nu ne-am vazut de ieri, si numai gandul ca ne vedem ma duce cu gandul la relaxare, pentru ca stiu ca ai efectul asta asupra mea si iti multumesc ca ma inveti cum sa visez. Te pup si te iubesc haosul meu!"

           Va urma...

Contrariile se atrag!?

 

      Stiu ca exista 1000 de texte cu tema asta, dar eu nu vorbesc despre ele, ci iti spun  o  poveste veche!
       El si ea, doua personaje cum nu se putea mai diferite.Totusi ceva i-a adus impreuna, poate a fost destinul sau o simpla intamplare, nu stiu si sincera sa fiu, nici nu ma intereseaza.
      Frecventau acelasi loc de mult timp si cu toate asta nu s-au intalnit decat dupa o vreme. El glumea pe seama ei, in timp ce ea il infrunta cu un tupeu de care rar este capabila. Dupa o perioada, glumele lui s-au  transformat intr-o invitatie nu la vals, ci la ceai, asta fara sa stie ca este bautura ei preferata. A acceptat.  
     Au iesit o data, de doua ori, de trei ori si a sarutat-o, timid, de parca ii era frica sa nu ii striveasca buzele cu presiunea pasiunii lui. Nu stiu ce se intampla in mod normal dupa sarut sau daca exista un mod normal de a continua lucrurile, dar ei abia acum au inceput sa se cunoasca unul pe celalalt cu adevarat. Au aflat atunci ca sunt mai diferiti decat se asteptau: ea este cu capul in carti, el cu capul in nori, cand el doarme, ea abia se trezeste, ea iubeste animalele si este vegetariana, el mananca piept de pui dimineata, la pranz si seara, el merge la sala, ea la cofetarie.
     In ciuda tuturor acestor diferente au un zambet  pana la urechi pe fata zilnic. Acum el ii gateste delicatese vegetariene,iar ea alearga(sau cel putin incearca) seara de seara. Nu le este usor, dar nimic din ce mertita pastrat nu se obtine usor.
     Mai conteaza cine, ce si cum daca sunt fericiti?

Il banuiam...ca ma iubea

   
      Inca de la inceput eu am fost impotriva noastra. De ce sa existe un "noi" cand suntem mult prea egoisti sa renuntam la "eu" sau "tu"?
      Tu ai fost neasteptat. M-ai luat de mana si ti-ai  dorit sa mergem pe acelasi drum,  dar eu (egoista de mine) inca nu pot sa ma misc. Sunt blocata.
      Ai insistat si ai reusit sa trezesti un fior in mine, o adiere de vant in mijlocul verii secetoase, insuficienta pentru a te racori, dar numai buna pentru a planta samanta sperantei.
      Mi-ai adus flori. Flori si ciocolata. Cafea dimineata si un sarut pe frunte seara.
      Asa am inceput sa banuiesc ca ma iubesti. Cuvintele tale nerostite m-au speriat, ce o sa fac cand nemiscarea se termina? Daca rosteai acele cuvinte, ce se intampla?      
      Am fost lasa. Am cautat defecte acolo unde erau prea multe calitati.
      Asa s-a terminat, nu exista "noi", doar "eu" si "tu". Atat!

El, ea

El fumeaza, ea bea ceai.
El danseaza cu viitorul, ea picteaza trecutul.
El ii zambeste rasaritului, ea fotografiaza apusul.
El conduce, ea alearga spre tramvai.
El plimba cainele, ea citeste.
El a plecat, ea s-a ratacit...