2 in 1

 

      Eu si cu mine, una si aceeasi, dar in acelasi timp doua persoane diferite.
      Eu cea sigura pe ea, care vrea sa fie provocata, care nu accepta lucrurile care vin usor. Sunt regina in lumea mea, fac ce vreau, daca vreau. Scriu, alerg, ma joc cu sentimente, cu emotii. Creez si distrug.Pot sa fac fata la orice, dezamagiri, minciuni, evenimente urate si nepravazute. Nu ma sperie nimic!
      Eu, mica si neajutorata. Romantica si naiva. Cu flori in par si zambetul oamenilor dragi in inima. Plang, zambesc, iert, iubesc. Imi este greu sa descriu aceasta parte din mine, este ceva ce se descopera, ceva ce nu imi este pe deplin cunoscut.
     Cine sunt de fapt EU? Nu stiu ... probabil ca nu o sa aflu prea curand, dar este ok, nu-i asa? In fond am doar 23 de ani, inca cred in basme si plang la filme cu happy ending.
   

Fata cu tenesi rosii

        Acum ceva timp purta blugi deschisi, un tricou cu imprimeu funny si tenesi rosii. Iubea fara sa se gandeasca la consecinte si isi urma inima oriunde o purta. Acum a crescut, tenesii zac prafuiti intr-un colt, au aparut pantofi cu toc, rochii elegante si fuste negre. Se ghideaza prin viata dupa ce ii se pare logic, rational, inima ei sta ascunsa.
      Multe despartiri in care nu s-a spus “la revedere”au marcat-o. Isi poarta cicatricile ascunse in timp ce le zambeste parintilor si le spune ca este singura pentru ca nu are timp liber, este mereu ocupata cu ceva “important”.
      Timpul trece iar ea nu face nimic ca sa marcheze asta, obisnuia sa creada ca trebuie sa iti traiesti viata astfel incat sa nu iti ajunga anii batranetii pentru a povestii tot ce ai facut, voia sa calatoreasca, sa vada fiecare coltisor al tarii si apoi sa rataceasca prin lume. Uneori uita ca are doar 20 si ceva de ani, isi petrece timpul liber inchisa in casa, uitandu se la filme in care actrita principala nu are timp sa doarma, citeste carti care ii dezvaluie povesti de dragoste asa cum isi doreste sa traiasca si ea candva.
       O sa mi spui ca inca este tanara, ca are timp sa faca tot ce si-a propus, dar nu-i adevarat, timpul nu asteapta pe nimeni, nici macar fetele care si-au uitat tineretea intr-un folder...

Trecutul

     

       Obisnuiam sa traiesc in trecut, sa rememorez vechi intamplari din nou si din nou pana nu mai eram sigura daca s-au intamplat cu adevarat sau sunt imaginate de mine. M-am "vindecat" de asta, cel putin asa credeam.
       Trecutul te loveste cand te astepti mai putin, asteapta momentul oportun si bam este aici din nou. O scrisoare, un vechi prieten, un bilet, o melodie, orice poate sa fie intruchiparea trecutului.
       Ce faci cand esti fata in fata cu ceva ce credeai ca s-a terminat, ca nu mai are nicio legatura cu prezentul sau viitorul? Fugi? Te ascunzi? Il privesti direct in fata si il trimiti in cufarul cu amintiri?
       Probabil depinde de fiecare dintre noi, dar de cele mai multe ori trecutul ar trebui sa ramana acolo, in trecut.  Eu am un mod tampit de a imi complica viata pentru ca asa sunt eu, mereu in cautare de ceva simplu pe care sa il transform intr-un puzzle cu 1.000 de piese, asa ca atunci cand ceea ce a fost face cunostiinta cu ceea ce este, eu, ca o fata buna ce sunt, incerc sa ii ajut pe amandoi in acelasi timp si uite asa iar ma pun in situatii care imi dau dureri de cap.
     

Clipe prafuite

   

       Exista un loc in care de fiecare data ma intorc cu placere.
       In trecut.
       Mereu mi-a placut acolo. Trecutul de ieri sau cel de acum 5 ani.Are un aer de confort si liniste care ma calmeaza. Acolo nu ai cum sa gresesti, totul ramane asa cum este.
        Ma plimb pe aleea amintirilor, ma imbat cu mirosul  timpului care nu se mai intoarce, dansez cu cei de mult uitati. Ne invartim in cerc, uneori clipe vechi si prafuite isi fac loc printre noi, alteori nu ne amintim nici cine am fost ieri. Dar este ok, nu-i asa? Ce ar putea sa se schimbe? Nimic, nici macar noi.
       

O mie de ganduri

                     Cat dureaza sa treci peste o relatie?
                     Oare putem sa uitam o persoana pe care am iubit-o?
       In ultima perioada am auzit multe lucruri despre despartiri si despre perioada de dupa si tot am multe intrebari fara raspuns.
                     Este mai usor sa fii cel intelept care vede ca relatia nu mai merge si sa pleci sau sa fii cel lasat in urma?
                   Cand esti obisnuit sa lupti pentru ceea ce iti doresti, de unde stii cand nu mai merita sa lupti?
      De un lucru sunt sigura: nu poti sa treci peste o relatie daca au ramas lucruri nerezolvate intre voi.Atunci cand relatia se termina intr-un mod brusc si neasteptat unul dintre parteneri va ramane cu intrebari fara raspuns, intrebari la care poate ca nici nu exista raspuns..
                  Este mai bine sa  ramai intr-o relatie disfunctionala doar pentru ca il/o iubesti sau este mai bine sa pui punct si sa mergi mai departe?
      Sunt persoane care dupa o relatie de lunga durata tot ce isi doresc este sa se bucure de "libertate" sau persoane care trec in 2 zile la urmatoarea relatie, persoane care isi manifesta  durerea sau care se inchid in ei.
                   Daca il/o vezi pe fostul/fosta pe strada te opresti pentru o discutie amicala sau zambesti si iti vezi de drum?
      Amintirile in 2 sunt cel mai greu de uitat, momentele alea cand  iti zambea si timpul se oprea in loc...
      Astazi am o mie de ganduri si de 2 ori mai multe intrebari...

Cuvinte

    Sunt atatea idei care sa invart in capul meu, atatea povesti de spus...
    Am o mica problema: nu imi gasesc cuvintele ca sa le pot rosti cu voce tare sau sa pot aseza in fata calculatorului si sa le scriu.
    Povesti traite de mine acum mult timp sau intamplari ale oamenilor din jurul meu, care m-au impresionat, toate astea sunt in capul meu, dar tot ce pot sa fac este sa imi beau cafeau si sa sper ca in curand cuvintele isi vor face simtita prezenta si o sa pot sa le astern intr-un nou post si sa le impartesesc si cu alte persoane.

Invatam

     Invatam lucruri noi in fiecare zi. Cunoastem oameni noi,poate mai rar decat ar trebui. Invatam de la oamenii din viata noastra, fara sa vrem le preluam ticurile verbale, propozitii sau chiar fraze intregi, obiceiuri, modul in care privim viata.
      Uneori ne lasam influentati prea usor, dar asta este alta poveste... Eu cred ca ar trebui sa luam tot ce este bun la oamenii din jurul nostru:sfaturi, un gand bun, un sentiment marturisit cu sinceritate...
      Mai am atatea de invatat... Dar absorb ca un burete tot ce este nou, fiecare sentiment, fiecare emotie. Ma bucur sa descopar ca ceea ce acum cateva saptamani credeam ca este imposibil, acum l-am realizat, mai greu sau mai usor, dar important este ca mi-am depasit o limita, una mica, dar importanta :)

EU

Si am atatea de spus,  atatea ganduri nerostite, atatea planuri neindeplinite
Am facut multe, lucruri bune si lucruri mai putin bune. Regret ceva? Nimic
Am o singura  viata asa ca o sa mi-o traiesc asa cum cred eu, nu asa cum imi spui tu sau altii.
Tot ce vreau e sa ma cunosc pe mine, asta e tot ce conteaza.
Inca ma caut... pentru ca m-am pierdut acum mult timp si am uitat de mine... dar o sa ma gasesc si o sa ma transform in cel mai bun EU!