joi, 5 iunie 2014

Il banuiam...ca ma iubea


   
      Inca de la inceput eu am fost impotriva noastra. De ce sa existe un "noi" cand suntem mult prea egoisti sa renuntam la "eu" sau "tu"?
      Tu ai fost neasteptat. M-ai luat de mana si ti-ai  dorit sa mergem pe acelasi drum,  dar eu (egoista de mine) inca nu pot sa ma misc. Sunt blocata.
      Ai insistat si ai reusit sa trezesti un fior in mine, o adiere de vant in mijlocul verii secetoase, insuficienta pentru a te racori, dar numai buna pentru a planta samanta sperantei.
      Mi-ai adus flori. Flori si ciocolata. Cafea dimineata si un sarut pe frunte seara.
      Asa am inceput sa banuiesc ca ma iubesti. Cuvintele tale nerostite m-au speriat, ce o sa fac cand nemiscarea se termina? Daca rosteai acele cuvinte, ce se intampla?      
      Am fost lasa. Am cautat defecte acolo unde erau prea multe calitati.
      Asa s-a terminat, nu exista "noi", doar "eu" si "tu". Atat!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lumea ei

           "Iti complici prea mult viata" i-au spus. Stia si ea asta, la fel cum stia si ca o viata simpla nu-i pentru ea. Ordin...