luni, 18 martie 2013

multe si totusi atat de putine

si multe s-au intamplat si tot atat de multe se vor intampla... si totusi parca sunt prea putine...
este putin sa fi doar o persoana pentru cineva atunci cand obisnuiai sa reprezinti totul...
este prea mult de indurat pentru un singur om, pentru cateva ore...
si atunci vreau sa fac atat de multe dar nu reusesc sa fac decat atat de putine...
poate ca nu sunt coerenta, poate ca este suficient... poate....


        imi este dor de zilele cand totul era simplu, cand eram totul, cand fluturii se plimbau in interiorul meu, cand cerul era fara nori, cand padurea era verde si lacul plin de pasari...
dar vremea s-a schimbat, acum sunt nori si ne privim ca doi straini in fotografiile care spun prea multe povesti...

2 comentarii:

  1. Dap, sunt nasoale momentele de genul. Cu totii trecem prin ele si motivele is aceleasi de fiecare data. But, that`s life si avem nevoie de experiente diferite ca nuanta pentru a evolua ca persoane si a ne transforma atat la interior cat si in exterior, precum si tot ce tine de exterior. Stil de viata, amici, parteneri de relatie etc Everything is change and everything is repeating, but in a different way each time. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A fost o perioada mai dificila, dar ca orice lucru rau, a trecut si m-a invatat anumite lucruri pe care, probabil, nu aveam cum sa le invat intr-o alta maniera. but the show must go on, right?

      Ștergere

Lumea ei

           "Iti complici prea mult viata" i-au spus. Stia si ea asta, la fel cum stia si ca o viata simpla nu-i pentru ea. Ordin...