Dimineata de toamna

O dimineata de toamna, o strada pustie si o cafea fierbinte. Era 7.15, pleca spre birou, dar mintea ei zbura la el, la noaptea ce se incheiase cu suspine si vin ieftin pe balconul ei. Se cunosc de putin timp, dar nu conta, in seara aia parea ca se stiu din totdeauna. Nu si-au facut promisiuni, nu s-au amagit cu vorbe desarte, nu au facut dragoste, nici macar sex. Au vorbit mult, despre toate, despre copilaria lui la Moldova, la tara alaturi de cele doua surori, despre visele ei, despre pisica pe care si o va cumpara cand o sa locuiasca singura, despre cum amandoi se amagesc mereu ca vor schimba ceva, ca nu vor mai fi soareci de birou, ca o sa calatoreasca, o sa invete italiana, poate chiar si franceza. Au vorbit pana cand zorii s-au ivit, iar vinul s-a terminat. S-a uitat la ea, mai bine spus s-a holbat la ea pentru 5 minute inainte sa se hotarasca sa plece, nu stia daca sa ii spuna ca o iubeste sau sa fuga mancand pamantul pentru ca alaturi de ea lucrurile nu aveau sa fie simple, stia asta la fel de bine cum stia ca nu o sa poata sa ii ofere totul, nu stia cum. Ca sa iubesti cu adevarat trebuie sa stii sa renunti la tine, la egoism, iar el nu stia cum sa faca asta si nu voia sa o raneasca, nu pe ea, asa ca s-a ridicat, si-a pus paharul in chiuveta si a plecat fara sa isi ia la revedere sau sa ii spuna daca o sa se se mai revada vreodata. Ea a ramas acolo, stia ca o sa plece, stia ca nu este persoana care sa lupte, dar nu a deranjat o, s a obisnut cu asta. A spalat paharele, a aruncat sticla de vin si a intrat in dus. Era luni, nu dormise si trebuia sa ajunga la job. (sursa foto: blackwhitestyle)

2 prosti

           Oamenii se schimba... nu-i asa?
           Ea este cu cativa ani(nu multi) mai mica decat el, El are varsta, dar nu are maturitatea.
          O zi,  5 secunde, un friend request, o invitatie. Asa a inceput, repede, pe nepregatite ca doar suntem in epoca vitezei. Au iesit, totul a fost bine si frumos, zambeau des si se sorbeau din priviri, au urmat si alte intalniri la fel de frumoase. Pe cat de repede a inceput, pe atat de repede adevarul i-a lovit fix in fata atunci cand Ea se astepta mai putin,El stia,dar nu accepta.
     
           Imaginatia lui: ea o sa faca ce vrea el, ca doar el este masculul Alpha, cel mai tare, irezistibil.
          Imaginatia ei: toata aroganta asta este doar o masca, de fapt el este bland si grijuliu, doar ca are nevoie de cineva sa il ajute sa isi dea masca jos.

          Realitatea: El este un arogant obisnuit sa obtina tot ce vrea, Ea naiva, cu gandul la povestile de dragoste din carti.
          Astea sunt datele problemei(cine spune ca iubirea si matematica nu se inteleg bine?), necunoscuta este calea de mijloc,daca exista una, ca doar si problemele din culegerile de mate din liceu mai au unele mici greseli care fac obtinerea rezultatului imposibila.
          Daca exista sau nu o solutie pentru ei inca nu stiu, dar o sa imi dau toata silinta sa rezolv problema si sa ii dau necunoscutei x masca jos, sa vedem si noi cine este si daca a meritat tot efortul.

vis

   

   "Ma imbat de fericire atunci cand imi zambesti. Ochii tai negri imi patrund in adancul sufletului atunci cand ma privesc. Ma faci sa simt cum imi curge sangele prin vene atunci cand imi soptesti la 6 dimineata:'te vreau" . Ma saruti pe frunte  si uit tot ce m-a enervat in ziua ce tocmai a trecut. Bujorii ce mi i ai daruit imi spun de la fereastra  in fiecare zi:"buna dimineata!""
          Si iar a adormit visand la ce ar fi putut sa fie...

Pieces

               Am lasat parti din mine in bratele lui, mi-am pierdut o idee sau doua cand incercam sa il fac sa inteleaga ca viata nu merge pe fast forward, nu poti sa ajungi in momentul in care iti doresti sarind peste etape. Fiecare clipa conteaza, momentul in care fara sa vrei i-ai vazut zambetul si te-ai indragostit sau clipa de neatentie care te-a facut sa ii versi cafeau pe bluza si privirile voastre s-au intalnit. Ar fi pacat sa ratezi astfel de momente, chiar daca totul se rezuma la o privire, un zambet, sunt lucruri micute care fac viata sa merite traita.Ne pierdem putin cate putin cu fiecare relatie nereusita, ne schimbam, devenim mai duri, mai reci, indiferenti cu cei care incearca sa ne cucereasca sufletul. Suspiciunile ne bantuie.
                Ce-i de facut intr-o astfel de situatie? Ce faci atunci cand ele,vechile iubiri, te au lasat fara emotiile care te defineau?

Ganduri intre asternuturi

Te simt cum ma privesti, stiu ca te gandesti sa ma suni, nu, sa imi dai un mesaj, da, un mesaj este mai simplu si nu trebuie sa spui prea multe; scurt si la obiect. Cine stie poate ca asta este seara ta norocoasa, poate ca in seara o sa iti accept invitatia si o sa iti cunosc dormitorul. In asternuturi albe gandurile tale negre o sa fie expuse, poate ca atunci o sa stiu ce sa fac...poate ca nu... Dar, daca accept invitatia si o sa ma pierzi printre ganduri nerostite, daca dimineata o sa vrei sa te bucuri de singuratate?
Am primit mesajul tau, nu era o invitatie, era ceva impersonal. Iti este frica? Frica sa iubesti? Frica sa nu cumva sa iti zdrobesc inima? Si mie imi este frica, nu de toate astea, imi este teama ca nu o sa te cunosc, ca nu o sa stiu niciodata pe ce partea a patului dormi sau ca nu o sa aflu cine ti-a spus ultima data "te iubesc".
Vreau... vreau sa ne fie frica impreuna!