Pieces

               Am lasat parti din mine in bratele lui, mi-am pierdut o idee sau doua cand incercam sa il fac sa inteleaga ca viata nu merge pe fast forward, nu poti sa ajungi in momentul in care iti doresti sarind peste etape. Fiecare clipa conteaza, momentul in care fara sa vrei i-ai vazut zambetul si te-ai indragostit sau clipa de neatentie care te-a facut sa ii versi cafeau pe bluza si privirile voastre s-au intalnit. Ar fi pacat sa ratezi astfel de momente, chiar daca totul se rezuma la o privire, un zambet, sunt lucruri micute care fac viata sa merite traita.Ne pierdem putin cate putin cu fiecare relatie nereusita, ne schimbam, devenim mai duri, mai reci, indiferenti cu cei care incearca sa ne cucereasca sufletul. Suspiciunile ne bantuie.
                Ce-i de facut intr-o astfel de situatie? Ce faci atunci cand ele,vechile iubiri, te au lasat fara emotiile care te defineau?

Ganduri intre asternuturi

Te simt cum ma privesti, stiu ca te gandesti sa ma suni, nu, sa imi dai un mesaj, da, un mesaj este mai simplu si nu trebuie sa spui prea multe; scurt si la obiect. Cine stie poate ca asta este seara ta norocoasa, poate ca in seara o sa iti accept invitatia si o sa iti cunosc dormitorul. In asternuturi albe gandurile tale negre o sa fie expuse, poate ca atunci o sa stiu ce sa fac...poate ca nu... Dar, daca accept invitatia si o sa ma pierzi printre ganduri nerostite, daca dimineata o sa vrei sa te bucuri de singuratate?
Am primit mesajul tau, nu era o invitatie, era ceva impersonal. Iti este frica? Frica sa iubesti? Frica sa nu cumva sa iti zdrobesc inima? Si mie imi este frica, nu de toate astea, imi este teama ca nu o sa te cunosc, ca nu o sa stiu niciodata pe ce partea a patului dormi sau ca nu o sa aflu cine ti-a spus ultima data "te iubesc".
Vreau... vreau sa ne fie frica impreuna!

Nemernicul!

La dracu!
Iar am uitat cine este si ce ganduri nemernice are.
Este ca un cerc vicios, situatia se repeta de cateva ori pe an si de fiecare data imi spun ca o sa fie diferit, de fiecare data uit cine este. Nemernicul!
Poate ca este vina mea, am uitat cum este sa te joci cu focul. Poate ca este vina lui pentru ca transforma fiecare flacara intr-un incendiu. Nemernicul!
Cu toate astea "unde a fost foc, mereu ramane cenusa",  asa era expresia, nu?
El pune gaz pe foc, in loc sa fuga dupa extinctor. Nemernicul!

Trecutul

     

       Obisnuiam sa traiesc in trecut, sa rememorez vechi intamplari din nou si din nou pana nu mai eram sigura daca s-au intamplat cu adevarat sau sunt imaginate de mine. M-am "vindecat" de asta, cel putin asa credeam.
       Trecutul te loveste cand te astepti mai putin, asteapta momentul oportun si bam este aici din nou. O scrisoare, un vechi prieten, un bilet, o melodie, orice poate sa fie intruchiparea trecutului.
       Ce faci cand esti fata in fata cu ceva ce credeai ca s-a terminat, ca nu mai are nicio legatura cu prezentul sau viitorul? Fugi? Te ascunzi? Il privesti direct in fata si il trimiti in cufarul cu amintiri?
       Probabil depinde de fiecare dintre noi, dar de cele mai multe ori trecutul ar trebui sa ramana acolo, in trecut.  Eu am un mod tampit de a imi complica viata pentru ca asa sunt eu, mereu in cautare de ceva simplu pe care sa il transform intr-un puzzle cu 1.000 de piese, asa ca atunci cand ceea ce a fost face cunostiinta cu ceea ce este, eu, ca o fata buna ce sunt, incerc sa ii ajut pe amandoi in acelasi timp si uite asa iar ma pun in situatii care imi dau dureri de cap.
     

Eu.Timp.Viata

     Nu am mai scris de mult (din nou),nu din lipsa timpului ci pentru ca inspiratia mea si-a luat o mica vacanta.      Zilele astea am ramas "datoare" cu un post,mi-am abandonat personajele din cartea pe care o citesc  in luna de miere,am vizitat Brasovul si mi-am petrecut ultimile 3 zile la mare.
     Sunt in concediu pentru inca 10 zile si sper sa termin ce am inceput si sa imi achit datoriile, in plus as vrea sa mai aflu cate ceva despre mine si sa ma gandesc cam ce as vrea sa fac cu viata mea.
     Pana se intoarce inspiratia mea din insulele Bahamas(mi-a spus ca ii este tare bine acolo si nu se grabeste sa se intoarca) o sa va arat cateva poze din zilele mele de "concediu in deplasare".

EA despre mine

       V-am mai povestit despre EA, este persoana care imi cunoaste fiecare ascunzis al sufletului. Cum mereu avem idei, dar pe care le punem rar in aplicare, am decis ca pe asta trebuie sa o realizam, asa ca astazi ea o sa vorbeasca despre mine. Totul a pornit de la imaginea de mai jos si a ajuns la asta: 

         "Da! Este cat se poate de adevarat: este un haos in mintea si in inima ei, dar e un haos placut. Este o fire haotica, cu obiceiuri in contradictoriu, tine regim, dar nu se poate opri din mancat ciocolata, nu ii place gustul cafelei dar totusi o bea, e o lenesa dar totusi munceste, e o zapacita dar care tine minte lucruri pe care le-am zis/facut in clasa a 7-a, e o visatoare insa a fost la contabilitate, si cel mai ciudat inca mai este prietena cu mine, o realista. Este vijelia de care are nevoie oricine in viata, ca o furtuna, care odata ce a trecut prin viata ta lasa urme permanente astfel incat nu ai cum sa o uiti. 

        Nici nu stiu de unde sa incep sa o descriu, are atat de multe convingeri clare si sigure, dar pe care le incalca, iar prietenia noastra este provocarea vietii noastre. Un lucru e stabil la ea: alege intotdeauna calea cea grea, si daca nu exista una, o face ea. Adora sa isi complice viata nu ii plac lucrurile usoare, relatiile mult prea roz nu sunt pentru ea. Daca nu exista pasiune, daca nu isi schimba starea de spirit de la iubire pasionala la o explozie de nervi de la un minut la altul, atunci relatia aia nu e pentru ea. Nu stiu unde incape atata energie in ea, si de unde isi ia energia avand in vedere ca e o vegetariana care prefera ceaiului in locul cafelei.

      Ca prietena este la fel de pasionala si de posesiva ca si intr-o relatie. Ma simt ca si cum traiesc doua vieti alaturi de ea, ea m-a invatat cum sa imi beau vinul cu stil, cum sa imi tin prietenii aproape, cum sa pierd vremea si cum sa ma relaxez, cum sa vad lumea prin ochii ei si sa fiu mai putin realista. Ea e cea cu care am avut cele mai lungi certuri si “despartiri” insa si cele mai lungi nopti in oras si cele mai bune si multe barfe, cu care am impartit si bune si rele, care nu m-a judecat indiferent de ce decizii stupide am luat. Este cea care a lasat mereu prima de la ea dupa o cearta, stiind ca sunt mult prea incapatanata.

       Este o visatoare, traieste prin carti si prin filme insa fara sa uite de viata ei. Fiecare zi este una speciala pentru ea, fiecare zi este o poveste, fiecare clipa poate fi cea care va schimba totul pentru ea si persoana pe care urmeaza sa o intalneasca poate fi intreg viitorul ei. Nu isi limiteaza viata la lucruri sigure ci traieste prin posibilitati. In toti acesti ani de prietenie am invatat sa nu am asteptari sigure de la o intalnire cu ea, deoarece nu se stie niciodata unde vom ajunge sau ce vom face.

        Este exact ce aveam nevoie in viata mea, cineva care sa imi aminteasca cum sa traiesc cu pasiune, cum sa imi fac viata mai frumoasa, cum sa imi strang povesti pentru copii, cum sa imi strang amintiri doar pentru mine dar si cum sa aduc o nota de visare in viata mea.

        Este o zapacita care ma enerveaza cu nestatornicia ei, ale carei vise se schimba de pe o zi pe alta, care e mult prea aiurita cateodata si care pare cazuta de pe alta planeta, dar pe care o iubesc. Prietenia noastra e la fel de legata si de puternica exact ca o relatie (ma sperie lucrul asta), insa e pur si simplu linistitor cand stii ca indiferent de cat de mult timp nu ne-am vazut, putem vorbi ca si cum nu ne-am vazut de ieri, si numai gandul ca ne vedem ma duce cu gandul la relaxare, pentru ca stiu ca ai efectul asta asupra mea si iti multumesc ca ma inveti cum sa visez. Te pup si te iubesc haosul meu!"

           Va urma...

M-am ascuns!

          Parca ieri era astazi si astazi era maine.  A trecut timpul atat de rapid incat trandafirii s-au uscat inainte sa infloreasca, iar eu te-am uitat inainte sa te iubesc.
          Cand au inflorit lalelele? Cand a fost primavara? Te-am iubit?
          Acum esti totul, in secunda urmatoare esti nimic! Ai ajuns departe, prea departe ca sa te mai vad, sa te mai vreau...
          M-am ascuns!