Undeva la jumatate

par ciufulit, oja sarita de pe  unghii si o rochita eleganta. ruj rosu, cizme si un drum de munte. cu capul in nori, dar cu picioarele pe pamant. ea este nordul si sudul, Iadul si Raiul. uneori se simte pierduta. are suflet de artist si minte de corporatista. viseaza cu ochii deschisi in timp ce isi ucide timpul inchisa intr-un birou inconjurata de numere. este arbitrul unui meci constant intre adultul si copilul din ea. nu castiga nimeni, niciodata. este o lupta continua care o seaca de puteri. zambeste in timp ce asculta inca un monolog al adultului care ii spune ca trebuie sa ajunga "sus", pana la 30 de ani trebuie sa conduca un departament al unei firme importante, sa isi intemeieze o familie, sa semneze un contract pentru un apartament in centrul orasului . se plimba prin parc in timp ce sufletul ei de copil ii povesteste despre cum ar fi sa calatoresti in jurul lumii, sa nu stii unde o sa dormi in seara asta sau pe ce continent vei fi saptamana viitoare. in teorie ambele variante suna bine, dar in practica e ca si cum ai incerca sa faci focul si apa sa supravietuiasca intr-un pahar...

Nemernicul!

La dracu!
Iar am uitat cine este si ce ganduri nemernice are.
Este ca un cerc vicios, situatia se repeta de cateva ori pe an si de fiecare data imi spun ca o sa fie diferit, de fiecare data uit cine este. Nemernicul!
Poate ca este vina mea, am uitat cum este sa te joci cu focul. Poate ca este vina lui pentru ca transforma fiecare flacara intr-un incendiu. Nemernicul!
Cu toate astea "unde a fost foc, mereu ramane cenusa",  asa era expresia, nu?
El pune gaz pe foc, in loc sa fuga dupa extinctor. Nemernicul!