Friends!?

      S-a dus la bucatarie sa isi faca o cafea. gresia era rece sub picioarele ei goale, dar nu o deranja, era o dimineata calduroasa, iar senzatia de racoare era bine venita.
     Purta tricoul lui negru, vechi si suficient de lung cat sa ii acopere fundul. a pus apa in ibric si se uita pe geam spre strada pustie la ora aia, Mintea ei zbura in 10 directii diferite, la noaptea ce tocmai se incheiase, la barba lui care i-a iritat pielea, la principiile ei. Era atat de adancita in ganduri incat l-a auzit fix cand a ajuns in spatele ei. A sarutat-o pe gat si s-a dus spre ibricul in care apa fierbea de mult. A facut cafeaua in liniste, niciunul nu stia ce sa spuna, Erau ca doi straini, desi se cunosteau de 5 ani.
      Totul a inceput cand si-a spus ca trebuie sa iasa din casa si sa uite de job, de cursuri si de deadline-uri, asa ca l-a sunat pe Mihai asa cum facea de fiecare data cand avea o problema sau cand pur si simplu voia sa se distreze. A raspuns dupa al doilea bip. i-a spus ca vrea sa il vada, a fost de acord asa ca la 21 erau amandoi la barul unde si-au petrecut multe nopti de vara. au baut o bere - el, iar ea, ca de obicei, o limonada si si-au amintit de tampeniile pe care le faceau impreuna acum 3 ani.
      La 01.30 au plecat, a condus-o acasa. In fata usii ea se uita la el, a ramas privindu-i ochii mari si verzi, El o privea cu dragostea pe care i o purta de deja de cateva luni desi nu si-a permis niciodata sa admita asta. Dintr o data se ridica pe varfuri si il saruta, apasat, cu o pasiune despre care el habar nu avea ca exista in ea. A luat-o in brate si a condus-o in dormitor. ardea de dorinta de a face sex cu ea, sa ii sarute fiecare centimetru de piele, sa se imbete cu parfumul ei.
     Ei ii era teama sa nu faca ceva gresit, sa nu cumva sa strice prietenia dintre ei. Il iubea prea mult ca sa il piarda. Acum se intreba daca il iubea ca pe un prieten sau ca pe un iubit. I-a luat mana intr-a ei si  i-a cautat privirea ca sa inteleaga cum vrea sa decurga noaptea, cand ochii lui i-au intalnit privirea a stiut: il dorea!
 

Ele si fericirea

    Fericirea-i simpla! Sau cel putin a mea asa este. Eu sunt fericita atunci cand sunt cu ele, cu 2 fete minunate care au intrat in viata mea de 5 ani si se incapataneaza sa ramana alaturi de mine.

    Fericirea este atunci cand mananc prima data pepene vara, cand Larisa imi aduce flori fara motiv, cand Loredana ma face sa rad desi este o mica scorpie.

      Zambesc atunci cand simt miros de tei dupa ploaie sau cand ne plimbam prin parc cu rolele si toata lumea rade de noi pentru ca nu ne pricepem.
     Rad in hohote cand bem cidru de mere pe balconul unui hotel la 300 km de casa si povestim lucrurile tembele pe care le-am facut impreuna.
    Plang de fericire atunci cand ele sunt alaturi de mine intr un moment dificil pentru familia mea.
    Lucrurile simple si oamenii cu suflet frumos ma fac fericita. Ele ma fac fericita pentru ca sunt niste persoane minunate si sunt norocoasa sa le am in viata mea!

Dimineata de toamna

O dimineata de toamna, o strada pustie si o cafea fierbinte. Era 7.15, pleca spre birou, dar mintea ei zbura la el, la noaptea ce se incheiase cu suspine si vin ieftin pe balconul ei. Se cunosc de putin timp, dar nu conta, in seara aia parea ca se stiu din totdeauna. Nu si-au facut promisiuni, nu s-au amagit cu vorbe desarte, nu au facut dragoste, nici macar sex. Au vorbit mult, despre toate, despre copilaria lui la Moldova, la tara alaturi de cele doua surori, despre visele ei, despre pisica pe care si o va cumpara cand o sa locuiasca singura, despre cum amandoi se amagesc mereu ca vor schimba ceva, ca nu vor mai fi soareci de birou, ca o sa calatoreasca, o sa invete italiana, poate chiar si franceza. Au vorbit pana cand zorii s-au ivit, iar vinul s-a terminat. S-a uitat la ea, mai bine spus s-a holbat la ea pentru 5 minute inainte sa se hotarasca sa plece, nu stia daca sa ii spuna ca o iubeste sau sa fuga mancand pamantul pentru ca alaturi de ea lucrurile nu aveau sa fie simple, stia asta la fel de bine cum stia ca nu o sa poata sa ii ofere totul, nu stia cum. Ca sa iubesti cu adevarat trebuie sa stii sa renunti la tine, la egoism, iar el nu stia cum sa faca asta si nu voia sa o raneasca, nu pe ea, asa ca s-a ridicat, si-a pus paharul in chiuveta si a plecat fara sa isi ia la revedere sau sa ii spuna daca o sa se se mai revada vreodata. Ea a ramas acolo, stia ca o sa plece, stia ca nu este persoana care sa lupte, dar nu a deranjat o, s a obisnut cu asta. A spalat paharele, a aruncat sticla de vin si a intrat in dus. Era luni, nu dormise si trebuia sa ajunga la job. (sursa foto: blackwhitestyle)

Il banuiam...ca ma iubea

   
      Inca de la inceput eu am fost impotriva noastra. De ce sa existe un "noi" cand suntem mult prea egoisti sa renuntam la "eu" sau "tu"?
      Tu ai fost neasteptat. M-ai luat de mana si ti-ai  dorit sa mergem pe acelasi drum,  dar eu (egoista de mine) inca nu pot sa ma misc. Sunt blocata.
      Ai insistat si ai reusit sa trezesti un fior in mine, o adiere de vant in mijlocul verii secetoase, insuficienta pentru a te racori, dar numai buna pentru a planta samanta sperantei.
      Mi-ai adus flori. Flori si ciocolata. Cafea dimineata si un sarut pe frunte seara.
      Asa am inceput sa banuiesc ca ma iubesti. Cuvintele tale nerostite m-au speriat, ce o sa fac cand nemiscarea se termina? Daca rosteai acele cuvinte, ce se intampla?      
      Am fost lasa. Am cautat defecte acolo unde erau prea multe calitati.
      Asa s-a terminat, nu exista "noi", doar "eu" si "tu". Atat!

un gand

daca nu te consuma, daca nu iti arde fiecare fibra din corp nu este dragoste

daca analizezi prea mult inseamna ca inca ai logica, iar dragostea nu are
pentru ca dragostea nu are sens, pentru ca te face sa faci lucruri de care nu te credeai in stare si sa spui lucruri care te surprind si pe tine

as putea sa mai spun cateva lucruri despre dragoste, dar nu o sa o fac ci o sa astept momentul cand o sa vorbeasca ea in locul meu.

Indragostita

   

      Vesnic indragostita.
      De oamenii cu suflet bun, de toamna, de literatura, de ceai, de ciocolata, de banca din parc.
      Sunt indragostita de dragoste.
      De momentele petrecute cu colegele mele intr-o ceainarie intima cu aroma unui timp de mult apus,de povestea de iubire a Danielei, de lectile de viata de la parinti.
      Indragostita de viata, de natura, de baietii cu barba, de crizanteme, de muzica.
      Iubesc apusul la lacul Morii, rasaritul la mare, drumul spre Castelul Peles in noiembrie(foto), barbatii cand zambesc, ciocolata calda intr-o zi de iarna, picnicurile in Snagov, diminetile de vara, ploaia de stele, plimbarile lungi prin parc, cafeau cu lapte si scortisoara.
      Astazi sunt fericita, fara motiv!

Acel moment...

Si acela a fost momentul cand a realizat ca totul se terminase...
Nu a mai simtit flacara care ii ardea intotdeauna in suflet....
A ignorat momentul, a vrut sa creada ca este doar o ploaia de primavara care perturba pasiunea...
Dar ploaia a continuat sa cada...
Au facut dragoste pentru ultima data desi atunci nu stiau asta... sau poate ca au stiu dar au preferat sa se bucure de un ultim moment impreuna... sa devina pentru ultima data o singura fiinta...
Sufletul ei e pustiu... flacara a murit...
Adio pasiune...

Dragoste

    Tot ce imi doresc este o dragoste nebuna, pasionala, care sa ma consume, care sa ma faca sa ma prabusesc atat de tare inca sa imi doresc sa nu fi existat vreodata, dar tot ea sa ma ridice pe cele mai inalte culmi ale fericirii....
    Poate ca am asa ceva, poate ca sunt prea ocupata sa imi doresc ceva ca sa vad ce am deja...
    Avem o relatie nebuna, o relatie intre 2 copii,care nu stiu cum sa faca lucrurile sa mearga simplu, care mereu complica totul, dar tot ei descurca  firele mult prea incurcate de timpul pe care l-au petrecut certandu-se...
   El este cel care imi ofera alinare atunci cand simt ca m-am pierdut intr-o lume nebuna si egoista, el este cel care vine la mine in miez de noapte doar pentru ca ma simt singura... El, care ma raneste pentru ca este mult prea impulsiv si ,uneori, prea egoist sa vada ca tot ce ii cer este sa ma iubeasca....
  In felul nostru de neinteles ne iubim, asa cum poti sa iubesti cand ai 20 de ani si experienta ta de viata se rezuma la mersul la facultate si cateva probleme pe care mereu le vedem mai mari de cat sunt de fapt. Pentru ca stim ca este greu sa fim mereu pe aceeasi pagina a cartii, dar mai stim si ca in final totul o sa merite...