Lumea ei

           "Iti complici prea mult viata" i-au spus. Stia si ea asta, la fel cum stia si ca o viata simpla nu-i pentru ea. Ordinarul o plictiseste, adoarme daca ii spui ca trebuie sa urmeze anumite tipare. Este fericita atunci cand abia are timp sa respire. Iubeste sa descopere lucruri noi. Adora sa faca programarea sa danseze cu jurnalul Annei Frank si topaie de bucurie atunci cand o noua postare pe blog il invita la cina pe domnul bilant contabil.
            Ea traieste in lumea ei. O lume fara rautate si invidie, o bula a prieteniei si a iubirii. A fost condamnata pentru asta "o sa te loveasca realitatea atat de tare incat nu o sa iti mai revii", i-au repetat asta pana au ramas fara voce. But she keeps moving on. Ia din viata doar ce este bun, isi incurajeaza prietenele sa viseze si parintii sa fie mereu tineri. Zambeste soarelui si imbratiseaza ploaia. Plange si iarta cand este ranita.
           
          Lumea ei are mereu usile deschise, te invita la ea pentru o cana de ceai si briose cu ciocolata,multa ciocolata, daca ramai sau pleci este alegerea ta.

Trecutul

     

       Obisnuiam sa traiesc in trecut, sa rememorez vechi intamplari din nou si din nou pana nu mai eram sigura daca s-au intamplat cu adevarat sau sunt imaginate de mine. M-am "vindecat" de asta, cel putin asa credeam.
       Trecutul te loveste cand te astepti mai putin, asteapta momentul oportun si bam este aici din nou. O scrisoare, un vechi prieten, un bilet, o melodie, orice poate sa fie intruchiparea trecutului.
       Ce faci cand esti fata in fata cu ceva ce credeai ca s-a terminat, ca nu mai are nicio legatura cu prezentul sau viitorul? Fugi? Te ascunzi? Il privesti direct in fata si il trimiti in cufarul cu amintiri?
       Probabil depinde de fiecare dintre noi, dar de cele mai multe ori trecutul ar trebui sa ramana acolo, in trecut.  Eu am un mod tampit de a imi complica viata pentru ca asa sunt eu, mereu in cautare de ceva simplu pe care sa il transform intr-un puzzle cu 1.000 de piese, asa ca atunci cand ceea ce a fost face cunostiinta cu ceea ce este, eu, ca o fata buna ce sunt, incerc sa ii ajut pe amandoi in acelasi timp si uite asa iar ma pun in situatii care imi dau dureri de cap.
     

Eu.Timp.Viata

     Nu am mai scris de mult (din nou),nu din lipsa timpului ci pentru ca inspiratia mea si-a luat o mica vacanta.      Zilele astea am ramas "datoare" cu un post,mi-am abandonat personajele din cartea pe care o citesc  in luna de miere,am vizitat Brasovul si mi-am petrecut ultimile 3 zile la mare.
     Sunt in concediu pentru inca 10 zile si sper sa termin ce am inceput si sa imi achit datoriile, in plus as vrea sa mai aflu cate ceva despre mine si sa ma gandesc cam ce as vrea sa fac cu viata mea.
     Pana se intoarce inspiratia mea din insulele Bahamas(mi-a spus ca ii este tare bine acolo si nu se grabeste sa se intoarca) o sa va arat cateva poze din zilele mele de "concediu in deplasare".

EA despre mine

       V-am mai povestit despre EA, este persoana care imi cunoaste fiecare ascunzis al sufletului. Cum mereu avem idei, dar pe care le punem rar in aplicare, am decis ca pe asta trebuie sa o realizam, asa ca astazi ea o sa vorbeasca despre mine. Totul a pornit de la imaginea de mai jos si a ajuns la asta: 

         "Da! Este cat se poate de adevarat: este un haos in mintea si in inima ei, dar e un haos placut. Este o fire haotica, cu obiceiuri in contradictoriu, tine regim, dar nu se poate opri din mancat ciocolata, nu ii place gustul cafelei dar totusi o bea, e o lenesa dar totusi munceste, e o zapacita dar care tine minte lucruri pe care le-am zis/facut in clasa a 7-a, e o visatoare insa a fost la contabilitate, si cel mai ciudat inca mai este prietena cu mine, o realista. Este vijelia de care are nevoie oricine in viata, ca o furtuna, care odata ce a trecut prin viata ta lasa urme permanente astfel incat nu ai cum sa o uiti. 

        Nici nu stiu de unde sa incep sa o descriu, are atat de multe convingeri clare si sigure, dar pe care le incalca, iar prietenia noastra este provocarea vietii noastre. Un lucru e stabil la ea: alege intotdeauna calea cea grea, si daca nu exista una, o face ea. Adora sa isi complice viata nu ii plac lucrurile usoare, relatiile mult prea roz nu sunt pentru ea. Daca nu exista pasiune, daca nu isi schimba starea de spirit de la iubire pasionala la o explozie de nervi de la un minut la altul, atunci relatia aia nu e pentru ea. Nu stiu unde incape atata energie in ea, si de unde isi ia energia avand in vedere ca e o vegetariana care prefera ceaiului in locul cafelei.

      Ca prietena este la fel de pasionala si de posesiva ca si intr-o relatie. Ma simt ca si cum traiesc doua vieti alaturi de ea, ea m-a invatat cum sa imi beau vinul cu stil, cum sa imi tin prietenii aproape, cum sa pierd vremea si cum sa ma relaxez, cum sa vad lumea prin ochii ei si sa fiu mai putin realista. Ea e cea cu care am avut cele mai lungi certuri si “despartiri” insa si cele mai lungi nopti in oras si cele mai bune si multe barfe, cu care am impartit si bune si rele, care nu m-a judecat indiferent de ce decizii stupide am luat. Este cea care a lasat mereu prima de la ea dupa o cearta, stiind ca sunt mult prea incapatanata.

       Este o visatoare, traieste prin carti si prin filme insa fara sa uite de viata ei. Fiecare zi este una speciala pentru ea, fiecare zi este o poveste, fiecare clipa poate fi cea care va schimba totul pentru ea si persoana pe care urmeaza sa o intalneasca poate fi intreg viitorul ei. Nu isi limiteaza viata la lucruri sigure ci traieste prin posibilitati. In toti acesti ani de prietenie am invatat sa nu am asteptari sigure de la o intalnire cu ea, deoarece nu se stie niciodata unde vom ajunge sau ce vom face.

        Este exact ce aveam nevoie in viata mea, cineva care sa imi aminteasca cum sa traiesc cu pasiune, cum sa imi fac viata mai frumoasa, cum sa imi strang povesti pentru copii, cum sa imi strang amintiri doar pentru mine dar si cum sa aduc o nota de visare in viata mea.

        Este o zapacita care ma enerveaza cu nestatornicia ei, ale carei vise se schimba de pe o zi pe alta, care e mult prea aiurita cateodata si care pare cazuta de pe alta planeta, dar pe care o iubesc. Prietenia noastra e la fel de legata si de puternica exact ca o relatie (ma sperie lucrul asta), insa e pur si simplu linistitor cand stii ca indiferent de cat de mult timp nu ne-am vazut, putem vorbi ca si cum nu ne-am vazut de ieri, si numai gandul ca ne vedem ma duce cu gandul la relaxare, pentru ca stiu ca ai efectul asta asupra mea si iti multumesc ca ma inveti cum sa visez. Te pup si te iubesc haosul meu!"

           Va urma...

Schimbare

      Stiu ca este doar o reclama, dar este una reusita, care te pune pe ganduri.
      Toti ne dorim in viata stabilitate financiara, o cariera de succes, unii chiar si faima. Ne plangem ca traim intr-o lumea rea, ca ar trebui sa se schimbe una sau alta, dar nu facem nimic in acest sens, asteptam mereu de la altcineva sa faca ceva.
     Pe mine aceasta reclama m-a facut sa realizez ca in ultima vreme am fost superficiala, m-am gandit prea mult la ce mi-as dori din punct de vedere financiar si am uitat ca nu doar asta conteaza, m-am concentrat pe aspecte importante-dar nu esentiale- si am uitat ca lucrurile mici sunt cele care fac viata mai frumoasa.
     Multe persoane-printre care si eu- ar trebui sa invete sa ofere mai mult celor din jur, sa zambeasca mai des, sa comunice mai mult (preferabil fata in fata) si (de ce nu?) sa lase copilul din interiorul lor sa iasa la suprafata.
     Daca vrem sa se schimbe ceva in Romania sau in lume ar trebui sa ne schimbam noi, daca nu facem nimic, exact asta o sa primim: nimic!
     Nu o sa avem o padure daca 5 persoane planteaza cate un copac, dar o sa avem un inceput, o speranta ca in viitor putem sa ne asteptam si  la altceva.

un gand

daca nu te consuma, daca nu iti arde fiecare fibra din corp nu este dragoste

daca analizezi prea mult inseamna ca inca ai logica, iar dragostea nu are
pentru ca dragostea nu are sens, pentru ca te face sa faci lucruri de care nu te credeai in stare si sa spui lucruri care te surprind si pe tine

as putea sa mai spun cateva lucruri despre dragoste, dar nu o sa o fac ci o sa astept momentul cand o sa vorbeasca ea in locul meu.

Truli

   Blogul meu este personal, ma descrie, daca il citesti o sa ajungi sa ma cunosti.
   Truli sunt eu, cu bune si rele, cu momente in care as plange fara oprire si momente cand zambesc fara motiv. Truli este adolescenta din liceu care a primit aceasta porecla pentru ca vorbeste prea mult si in acelasi timp este studenta, angajata, fiica, sora, prietena.
    Nu m-am priceput niciodata sa ma descriu,dar blogul vorbeste pentru mine; chiar daca nu am mai scris de mult asta nu inseamna ca am uitat de el, ca nu am mai plans sau zambit, ca nu am mai simtit, ci ca am avut mai putin timp liber. Incerc sa fiu peste tot si sa petrec timp cu toti cei dragi mie, dar este greu, mai ales cand ziua este atat de scurta si am atatea de facut.
    O sa incerc sa scriu mai des(asta este o promisiune pe care mi-o fac mie) pentru ca imi place, ma ajuta sa ma destind putin dupa o zi agitata,pentru ca este "locul" unde ma intorc de fiecare data cu placere. Nu imi mai ramane de spus decat: pe curand!

Indragostita

   

      Vesnic indragostita.
      De oamenii cu suflet bun, de toamna, de literatura, de ceai, de ciocolata, de banca din parc.
      Sunt indragostita de dragoste.
      De momentele petrecute cu colegele mele intr-o ceainarie intima cu aroma unui timp de mult apus,de povestea de iubire a Danielei, de lectile de viata de la parinti.
      Indragostita de viata, de natura, de baietii cu barba, de crizanteme, de muzica.
      Iubesc apusul la lacul Morii, rasaritul la mare, drumul spre Castelul Peles in noiembrie(foto), barbatii cand zambesc, ciocolata calda intr-o zi de iarna, picnicurile in Snagov, diminetile de vara, ploaia de stele, plimbarile lungi prin parc, cafeau cu lapte si scortisoara.
      Astazi sunt fericita, fara motiv!

O mie de ganduri

                     Cat dureaza sa treci peste o relatie?
                     Oare putem sa uitam o persoana pe care am iubit-o?
       In ultima perioada am auzit multe lucruri despre despartiri si despre perioada de dupa si tot am multe intrebari fara raspuns.
                     Este mai usor sa fii cel intelept care vede ca relatia nu mai merge si sa pleci sau sa fii cel lasat in urma?
                   Cand esti obisnuit sa lupti pentru ceea ce iti doresti, de unde stii cand nu mai merita sa lupti?
      De un lucru sunt sigura: nu poti sa treci peste o relatie daca au ramas lucruri nerezolvate intre voi.Atunci cand relatia se termina intr-un mod brusc si neasteptat unul dintre parteneri va ramane cu intrebari fara raspuns, intrebari la care poate ca nici nu exista raspuns..
                  Este mai bine sa  ramai intr-o relatie disfunctionala doar pentru ca il/o iubesti sau este mai bine sa pui punct si sa mergi mai departe?
      Sunt persoane care dupa o relatie de lunga durata tot ce isi doresc este sa se bucure de "libertate" sau persoane care trec in 2 zile la urmatoarea relatie, persoane care isi manifesta  durerea sau care se inchid in ei.
                   Daca il/o vezi pe fostul/fosta pe strada te opresti pentru o discutie amicala sau zambesti si iti vezi de drum?
      Amintirile in 2 sunt cel mai greu de uitat, momentele alea cand  iti zambea si timpul se oprea in loc...
      Astazi am o mie de ganduri si de 2 ori mai multe intrebari...

Esec

    In viata avem parte de mici batali in fiecare zi. Ne luptam cu somnul ca sa ne trezim la timp pentru munca, ne luptam cu dorinta de a manca inca o briosa, cu presiunea la care ne supunem singuri, cu dorinta de a mai fuma o ultima tigara, de a bea mai multa cafea desi ne-am atins limita de mult

     De cele mai multe ori castigam aceste batalii, ajungem la timp la munca, ne rezumam la o singura briosa, renuntam la tigari, la a 3-a ceasca de cafea, dar ce se intampla cand pierzi o batalie mai importanta?Cand dupa multi ani pierzi un joc pe care mereu il castigai? Cand regulile se schimba, jocul se complica, victoria nu mai este asa usor de atins.
     Viata are metodele ei de a ne invata anumite lucruri, de o buna periodata de timp se incapataneaza sa imi arate ca desi am luat cazaturi dupa cazaturi, pot sa mai rezist inca o data. Asa ca iata-ma, acum, din nou "picata-n fund", gandindu-ma pe ce drum sa o mai apuc de data asta.
      Mai arunc o ultima privire la ce m-a adus in situatia asta si imi vad de drum. Poate ca regulile sa schimba constant si ajungi sa iei multe cazaturi, dar o viata fara greutati nu ar mai fi viata.

zile cu TINE

 Au fost zile in care erai eroul meu, cand te priveam cu admiratia unui copil de 5 ani care isi priveste tatal ajutand un om al strazii.

Au fost zile in care era suficient sa te privesc ca sa ma reindragostesc, esti inalt, cu parul mereu mai lung decat ar trebui si cu inceput de barba.

Au fost zile in care ma linisteai cu un singur sarut, cand dupa o avalansa de resentimente, ma sarutai si totul se transforma intr-un basm.

Au fost zile in care tot ce imi doream era sa ramanem inchisi in micuta mea garsoniera pentru totdeauna, sa ma bucur de prezenta ta in fiecare secunda a fiecarei zile.

Sunt zile in care vreau sa uit ca ai existat in viata mea, sa sterg cu un burete fiecare moment cand ochii mei au lacrimat din cauza ta.

Sunt zile in care as alerga pana la tine, dar apoi imi amintesc ca nu ma mai vrei si iar  vreau sa te uit…

Sunt zile in care nu mai stiu cine esti si cum ai ajuns in viata mea

Au fost si vor fi zile cu TINE...

Invatam

     Invatam lucruri noi in fiecare zi. Cunoastem oameni noi,poate mai rar decat ar trebui. Invatam de la oamenii din viata noastra, fara sa vrem le preluam ticurile verbale, propozitii sau chiar fraze intregi, obiceiuri, modul in care privim viata.
      Uneori ne lasam influentati prea usor, dar asta este alta poveste... Eu cred ca ar trebui sa luam tot ce este bun la oamenii din jurul nostru:sfaturi, un gand bun, un sentiment marturisit cu sinceritate...
      Mai am atatea de invatat... Dar absorb ca un burete tot ce este nou, fiecare sentiment, fiecare emotie. Ma bucur sa descopar ca ceea ce acum cateva saptamani credeam ca este imposibil, acum l-am realizat, mai greu sau mai usor, dar important este ca mi-am depasit o limita, una mica, dar importanta :)

6 ani

Fac asta de 6 ani si inca nu m-am obisnuit
De data asta e diferit... nu ma mai retine nimic...
Daca nu ma mai retine nimic de ce este tot acolo?
Sunt o furtuna care vrea soare, m-am certat cu norii. Imi displac, vreau sa fie soare in sufletul meu...
Vreau sa zambesc sincer, din toata inima...
m-am saturat de jumatati de masura...

EU

Si am atatea de spus,  atatea ganduri nerostite, atatea planuri neindeplinite
Am facut multe, lucruri bune si lucruri mai putin bune. Regret ceva? Nimic
Am o singura  viata asa ca o sa mi-o traiesc asa cum cred eu, nu asa cum imi spui tu sau altii.
Tot ce vreau e sa ma cunosc pe mine, asta e tot ce conteaza.
Inca ma caut... pentru ca m-am pierdut acum mult timp si am uitat de mine... dar o sa ma gasesc si o sa ma transform in cel mai bun EU!