6 ani

Fac asta de 6 ani si inca nu m-am obisnuit
De data asta e diferit... nu ma mai retine nimic...
Daca nu ma mai retine nimic de ce este tot acolo?
Sunt o furtuna care vrea soare, m-am certat cu norii. Imi displac, vreau sa fie soare in sufletul meu...
Vreau sa zambesc sincer, din toata inima...
m-am saturat de jumatati de masura...

Vreme rea

M-am desprins din lectura cursurilor pentru examenul de maine deoarece un vant nebun imi zapacea jaluzelele si m-am gandit sa ma uit putin pe geam. si atunci am realizat: gandurile si sufletul meu erau pictate de vremea de afara.
Am ramas usor surprinsa cand am vazut cat de bine ma descrie acea mini-furtuna de afara. Era exact ca mine: gri, iritata de soare, agitata, pustie...
Zilele astea sunt o furtuna, un amalgam de sentimente, trairi, senzatii, amintiri...

multe si totusi atat de putine

si multe s-au intamplat si tot atat de multe se vor intampla... si totusi parca sunt prea putine...
este putin sa fi doar o persoana pentru cineva atunci cand obisnuiai sa reprezinti totul...
este prea mult de indurat pentru un singur om, pentru cateva ore...
si atunci vreau sa fac atat de multe dar nu reusesc sa fac decat atat de putine...
poate ca nu sunt coerenta, poate ca este suficient... poate....


        imi este dor de zilele cand totul era simplu, cand eram totul, cand fluturii se plimbau in interiorul meu, cand cerul era fara nori, cand padurea era verde si lacul plin de pasari...

dar vremea s-a schimbat, acum sunt nori si ne privim ca doi straini in fotografiile care spun prea multe povesti...