multe si totusi atat de putine

si multe s-au intamplat si tot atat de multe se vor intampla... si totusi parca sunt prea putine...
este putin sa fi doar o persoana pentru cineva atunci cand obisnuiai sa reprezinti totul...
este prea mult de indurat pentru un singur om, pentru cateva ore...
si atunci vreau sa fac atat de multe dar nu reusesc sa fac decat atat de putine...
poate ca nu sunt coerenta, poate ca este suficient... poate....


        imi este dor de zilele cand totul era simplu, cand eram totul, cand fluturii se plimbau in interiorul meu, cand cerul era fara nori, cand padurea era verde si lacul plin de pasari...

dar vremea s-a schimbat, acum sunt nori si ne privim ca doi straini in fotografiile care spun prea multe povesti...