2 in 1

 

      Eu si cu mine, una si aceeasi, dar in acelasi timp doua persoane diferite.
      Eu cea sigura pe ea, care vrea sa fie provocata, care nu accepta lucrurile care vin usor. Sunt regina in lumea mea, fac ce vreau, daca vreau. Scriu, alerg, ma joc cu sentimente, cu emotii. Creez si distrug.Pot sa fac fata la orice, dezamagiri, minciuni, evenimente urate si nepravazute. Nu ma sperie nimic!
      Eu, mica si neajutorata. Romantica si naiva. Cu flori in par si zambetul oamenilor dragi in inima. Plang, zambesc, iert, iubesc. Imi este greu sa descriu aceasta parte din mine, este ceva ce se descopera, ceva ce nu imi este pe deplin cunoscut.
     Cine sunt de fapt EU? Nu stiu ... probabil ca nu o sa aflu prea curand, dar este ok, nu-i asa? In fond am doar 23 de ani, inca cred in basme si plang la filme cu happy ending.
   

Truli

   Blogul meu este personal, ma descrie, daca il citesti o sa ajungi sa ma cunosti.
   Truli sunt eu, cu bune si rele, cu momente in care as plange fara oprire si momente cand zambesc fara motiv. Truli este adolescenta din liceu care a primit aceasta porecla pentru ca vorbeste prea mult si in acelasi timp este studenta, angajata, fiica, sora, prietena.
    Nu m-am priceput niciodata sa ma descriu,dar blogul vorbeste pentru mine; chiar daca nu am mai scris de mult asta nu inseamna ca am uitat de el, ca nu am mai plans sau zambit, ca nu am mai simtit, ci ca am avut mai putin timp liber. Incerc sa fiu peste tot si sa petrec timp cu toti cei dragi mie, dar este greu, mai ales cand ziua este atat de scurta si am atatea de facut.
    O sa incerc sa scriu mai des(asta este o promisiune pe care mi-o fac mie) pentru ca imi place, ma ajuta sa ma destind putin dupa o zi agitata,pentru ca este "locul" unde ma intorc de fiecare data cu placere. Nu imi mai ramane de spus decat: pe curand!

Cuvinte

    Sunt atatea idei care sa invart in capul meu, atatea povesti de spus...
    Am o mica problema: nu imi gasesc cuvintele ca sa le pot rosti cu voce tare sau sa pot aseza in fata calculatorului si sa le scriu.
    Povesti traite de mine acum mult timp sau intamplari ale oamenilor din jurul meu, care m-au impresionat, toate astea sunt in capul meu, dar tot ce pot sa fac este sa imi beau cafeau si sa sper ca in curand cuvintele isi vor face simtita prezenta si o sa pot sa le astern intr-un nou post si sa le impartesesc si cu alte persoane.