Se afișează postările cu eticheta prabusire. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta prabusire. Afișați toate postările

joi, 25 aprilie 2013

raza de soare

Am cedat...
M-am plimbat, o ora, doua...
Mi-am revenit!
Viata are modalitatile ei ciudate de a iti arata ca  totul va fi bine...
Dupa o mare furtuna in sufletul meu o mica raza de soare incearca sa se lupte cu norii cenusi si sa imi lumineze calea...
Stiu ca intr-un fel sau altul va reusi...
Voi fi bine! Stiu asta!

marți, 12 februarie 2013

Dragoste

    Tot ce imi doresc este o dragoste nebuna, pasionala, care sa ma consume, care sa ma faca sa ma prabusesc atat de tare inca sa imi doresc sa nu fi existat vreodata, dar tot ea sa ma ridice pe cele mai inalte culmi ale fericirii....
    Poate ca am asa ceva, poate ca sunt prea ocupata sa imi doresc ceva ca sa vad ce am deja...
    Avem o relatie nebuna, o relatie intre 2 copii,care nu stiu cum sa faca lucrurile sa mearga simplu, care mereu complica totul, dar tot ei descurca  firele mult prea incurcate de timpul pe care l-au petrecut certandu-se...
   El este cel care imi ofera alinare atunci cand simt ca m-am pierdut intr-o lume nebuna si egoista, el este cel care vine la mine in miez de noapte doar pentru ca ma simt singura... El, care ma raneste pentru ca este mult prea impulsiv si ,uneori, prea egoist sa vada ca tot ce ii cer este sa ma iubeasca....
  In felul nostru de neinteles ne iubim, asa cum poti sa iubesti cand ai 20 de ani si experienta ta de viata se rezuma la mersul la facultate si cateva probleme pe care mereu le vedem mai mari de cat sunt de fapt. Pentru ca stim ca este greu sa fim mereu pe aceeasi pagina a cartii, dar mai stim si ca in final totul o sa merite...

luni, 28 ianuarie 2013

Lumea

Incerc sa raman pozitiva, sa ma gandesc ca ma asteapta lucruri frumoase. Uneori este greu sa accepti lucrurile dure care te lovesc direct in fata. Mereu am fost un pic naiva cand vine vorba de lucruri rele, niciodata nu am vrut sa le accept, le-am incuiat in mintea mea si am refuzat cu desavarsire sa ma gandesc la ele.Le dau o nota pozitiva, o scuza, o nuanta de gri si asa pot sa le accept.
  Da stiu, am 20 de ani si inca sunt un copil care crede ca lumea este un loc magic in care toti sunt buni si altruisti. probabil nu o sa ma schimb decat atunci cand ceva foarte important si greu de suportat o sa mi se intample (sper sa treaca mult timp pana atunci).Momentan sunt lucrurile marunte ca isi bat joc de perceptia mea despre lume: o colega pe care o ajut mereu dar cand am avut nevoie de ajutorul ei mi-a intors spatele, o persoana importanta care brusc a realizat ca in ciuda amintirilor impreuna nu poate sa ma tolereze chiar acum... poate ca ar mai  fi exemple dar prefer sa ma opresc aici pentru ca  pentru mine oamenii sunt buni doar ca uneori egoismul din noi iese la suprafata si biruie

Lumea ei

           "Iti complici prea mult viata" i-au spus. Stia si ea asta, la fel cum stia si ca o viata simpla nu-i pentru ea. Ordin...