Another love story

         Cafeneaua de la coltul blocului; sta la masa din colt cu laptopul si o cafea.  Trebuie sa isi scrie articolul pentru editia de sfarsit de an, dar mintea lui zboara la ea, la momentul in care si-a luat rucsacul, pe care el i l-a daruit pentru prima excursie impreuna, si a plecat. L-a parasit.
         Ea l-a salvat. Mircea avea 24 de ani si doar ce se mutase in Bucuresti. isi petrecea zilele mergand la interviuri si noptile consumand prea multa bere in timp ce se holba la pagina alba a documentului word in incercarea de a scrie prima lui carte. Dupa 2 luni fara niciun succes, s-a angajat la Mega Image, la 2 pasi de garsoniera mizerabila in care locuia. Isi ura slujba si pe el insusi pentru ca nu reusea sa scrie nimic care sa merite publicat.
     Tura de noapte era preferata lui, era liniste, nu il zapaceau clientii cu intrebari despre  produse fara zahar. paine fara gluten sau naiba stie ce alte tampenii mananca oamenii zilele astea. Era marti noaptea, avea castile in urechi si aseza cateva sticle de vin. Cineva l-a batut cu mana pe spate, isi scoase castile nervos si se intoarse catre vinovat. Mare ii fu mirarea cand vazu o femeie miniona  uitandu-se la el cu niste ochi mari si caprui.
   - Scuza-ma ca te deranjez, dar incerc de 10 minute sa gasesc produsele pentru diabetici si nu reusesc!
      Era fascinat, uitase si cum il cheama, se uita la ea hipnotizat. de abia isi amintea sa vorbeasca, cu greu ii spuse unde gaseste produsele cautate si dadu din cap cand aceasta ii multumii pentru ajutor.
Isi aminteste si acum mirosul ei din noaptea aceea, mirosea a inceput de primavara, a flori de tei si liliac. A urmarit-o pana la raionul cu produse pentru diabetici, s-a prezentat si a invitat-o in oras, direct, fara nico replica penibila sau vreun compliment siropos. A acceptat, iar Mircea nici pana in ziua de astazi nu stie de ce a facut-o. Au iesit timp de 2 saptamani zilnic. S-au indragostit nebuneste, Ea l-a facut sa nu renunte la visul lui, asa ca s-a ambitionat si si-a gasit jobul la care visa.
     Dupa 2 ani s-au mutat impreuna. Totul era bine intre ei pana cand intr-o zi ea l-a sunat si i-a spus ca trebuie sa vorbeasca ceva important cu el. Ii marturisise ca o sa plece din tara, primise o oferta pentru un job in America si trebuia sa plece in 3 saptamani.
     Iata-l acum, dupa cateva zile de cand a aflat vestea care i-a dat peste cap viitorul, cu gandul la ea, nereusind sa se concentreze. Nu stia ce sa faca. Sa o lase sa plece? Sa o urmeze in America?

Dimineata de toamna

O dimineata de toamna, o strada pustie si o cafea fierbinte. Era 7.15, pleca spre birou, dar mintea ei zbura la el, la noaptea ce se incheiase cu suspine si vin ieftin pe balconul ei. Se cunosc de putin timp, dar nu conta, in seara aia parea ca se stiu din totdeauna. Nu si-au facut promisiuni, nu s-au amagit cu vorbe desarte, nu au facut dragoste, nici macar sex. Au vorbit mult, despre toate, despre copilaria lui la Moldova, la tara alaturi de cele doua surori, despre visele ei, despre pisica pe care si o va cumpara cand o sa locuiasca singura, despre cum amandoi se amagesc mereu ca vor schimba ceva, ca nu vor mai fi soareci de birou, ca o sa calatoreasca, o sa invete italiana, poate chiar si franceza. Au vorbit pana cand zorii s-au ivit, iar vinul s-a terminat. S-a uitat la ea, mai bine spus s-a holbat la ea pentru 5 minute inainte sa se hotarasca sa plece, nu stia daca sa ii spuna ca o iubeste sau sa fuga mancand pamantul pentru ca alaturi de ea lucrurile nu aveau sa fie simple, stia asta la fel de bine cum stia ca nu o sa poata sa ii ofere totul, nu stia cum. Ca sa iubesti cu adevarat trebuie sa stii sa renunti la tine, la egoism, iar el nu stia cum sa faca asta si nu voia sa o raneasca, nu pe ea, asa ca s-a ridicat, si-a pus paharul in chiuveta si a plecat fara sa isi ia la revedere sau sa ii spuna daca o sa se se mai revada vreodata. Ea a ramas acolo, stia ca o sa plece, stia ca nu este persoana care sa lupte, dar nu a deranjat o, s a obisnut cu asta. A spalat paharele, a aruncat sticla de vin si a intrat in dus. Era luni, nu dormise si trebuia sa ajunga la job. (sursa foto: blackwhitestyle)

Bucuresti

      Bucuresti este orasul care m-a adoptat acum 6 ani. Inevitabil a devenit a doua mea casa si desi nu am stat niciodata mai mult de 2 ani intr-un singur loc, Bucuresti este intr-un fel "acasa".
      In perioada vacantelor, doar il vizitez, asa cum s-a intamplat si astazi, doar ca de data nu am fost "acasa", ci m-am simtit ca un turist care viziteaza pentru prima data orasul. Motivul? A trebuit sa ajung intr-un loc in care nu am mai fost pana acum, intr-o zona explorata doar in trecere spre alt loc. Am ratacit mult pe strazi, pe stradute, am facut cateva poze(scuzati claritatea, sunt facute cu telefonul), am intrat intr-o librarie, am descoperit un magazin cochet cu accesorii, am privit oamenii, am citit in parc.
       Este surprinzator sa observi cum un oras pe care il stii de mult timp se poate transforma brusc in ceva nou si necunoscut. Mi-a placut senzatia de ratacire printre stradute micute cu omeni draguti care incerca sa te ajute sa ajungi la destinatia dorita.
      Indiferent de ce spun unii, Bucuresti este un oras frumos, care are un farmec aparte...