2 prosti

           Oamenii se schimba... nu-i asa?
           Ea este cu cativa ani(nu multi) mai mica decat el, El are varsta, dar nu are maturitatea.
          O zi,  5 secunde, un friend request, o invitatie. Asa a inceput, repede, pe nepregatite ca doar suntem in epoca vitezei. Au iesit, totul a fost bine si frumos, zambeau des si se sorbeau din priviri, au urmat si alte intalniri la fel de frumoase. Pe cat de repede a inceput, pe atat de repede adevarul i-a lovit fix in fata atunci cand Ea se astepta mai putin,El stia,dar nu accepta.
     
           Imaginatia lui: ea o sa faca ce vrea el, ca doar el este masculul Alpha, cel mai tare, irezistibil.
          Imaginatia ei: toata aroganta asta este doar o masca, de fapt el este bland si grijuliu, doar ca are nevoie de cineva sa il ajute sa isi dea masca jos.

          Realitatea: El este un arogant obisnuit sa obtina tot ce vrea, Ea naiva, cu gandul la povestile de dragoste din carti.
          Astea sunt datele problemei(cine spune ca iubirea si matematica nu se inteleg bine?), necunoscuta este calea de mijloc,daca exista una, ca doar si problemele din culegerile de mate din liceu mai au unele mici greseli care fac obtinerea rezultatului imposibila.
          Daca exista sau nu o solutie pentru ei inca nu stiu, dar o sa imi dau toata silinta sa rezolv problema si sa ii dau necunoscutei x masca jos, sa vedem si noi cine este si daca a meritat tot efortul.

Pieces

               Am lasat parti din mine in bratele lui, mi-am pierdut o idee sau doua cand incercam sa il fac sa inteleaga ca viata nu merge pe fast forward, nu poti sa ajungi in momentul in care iti doresti sarind peste etape. Fiecare clipa conteaza, momentul in care fara sa vrei i-ai vazut zambetul si te-ai indragostit sau clipa de neatentie care te-a facut sa ii versi cafeau pe bluza si privirile voastre s-au intalnit. Ar fi pacat sa ratezi astfel de momente, chiar daca totul se rezuma la o privire, un zambet, sunt lucruri micute care fac viata sa merite traita.Ne pierdem putin cate putin cu fiecare relatie nereusita, ne schimbam, devenim mai duri, mai reci, indiferenti cu cei care incearca sa ne cucereasca sufletul. Suspiciunile ne bantuie.
                Ce-i de facut intr-o astfel de situatie? Ce faci atunci cand ele,vechile iubiri, te au lasat fara emotiile care te defineau?

Draga mea

   

      Fii sincera cu tine, nu iti place confortul unei relatii cu Mr. Perfect!
      Nu! Tu il vrei pe cel imperfect. Cel care te saruta ca si cum ar fi pentru prima si ultima data cand face asta, care nu iti raspunde 2 zile la telefon, dar apare a 3-a zi la usa ta cu un trandafir jumatate ofilit si cu un zambet de copil poznas.
      Tu vrei aventuri! Vrei sa il descoperi lent, sa ii cercetezi fiecare centimetru de suflet, sa te bucuri de pielea lui arsa de soare dupa ce si-a petrecut toata ziua reparandu-ti masina, pe care oricum nu ai mai condus-o de mult timp.
      Nu, tu nu vrei sa iti petreci noptile in cluburi alaturi de necunoscuti, vrei sa stai acasa, sa mananci pastele mult prea fierte facute de el, sa savurati impreuna o sticla de vin si sa adormi in bratele lui in timp ce vizionati Bonnie and Clyde.
      Si mai presus de toate, draga mea, tu vrei pasiune, vrei o iubire care sa te consume, care sa te faca sa injuri ziua in care l-ai cunoscut si sa iubesti momentul cand ti-a inchis gura cu un sarut.
      Asa ca suna-l pe Mr. Perfect, care te-a sunat de 3 ori astazi ca sa se asigure ca mergi in seara asta in club si spunei ca perfectiunea este plictisitoare.