Te vad pasind pe covorul de frunze in 3 nuante de galben, vii timid spre mine, cu pasi monotoni si cu un zambet care ma face sa uit sa respir. inalt, cu umeri lati acoperiti de un palton negru, cu frezii in mana, mereu ai stiut ca nu sunt genul care isi doreste un buchet ostentativ de trandafiri,
Am zambit si m am intrebat cum de stiai ca mireasma lor imi aminteste de copilarie, de florile pe care mama le cumpara.
Asta se intampla acum 2 ani, desi imi pare ca te stiu de o vesnicie. uneori am impresia ca ai aparut dintr una din povestile pe care le povesteam prietenelor mele cand ma intrebau cum arata iubirea pentru mine. nu stiam sa le spun cum arati, dar le povesteam cu lux de amanunte cine esti. Acum ma uit la tine si am impresia ca vad o fantezie, dar ajungi in fata mea, ma saruti si imi dau seama ca esti real, din carne si oase, si mai presus de toate esti al meu. Ma iei de mana si pornim impreuna spre viitor.
duminică, 9 aprilie 2017
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Lumea ei
"Iti complici prea mult viata" i-au spus. Stia si ea asta, la fel cum stia si ca o viata simpla nu-i pentru ea. Ordin...
-
"Iti complici prea mult viata" i-au spus. Stia si ea asta, la fel cum stia si ca o viata simpla nu-i pentru ea. Ordin...
-
Ce este de facut atunci cand nu stii ce sa faci? Cand nu stii ce este bine si ce este rau, care este calea de mijloc?
-
Cineva mi-a spus o data: "Vezi linia asta? Asta e drumul meu si nu o sa ma opresc din a-l parcurge pentru cineva care nu vede ac...