Te simt cum ma privesti, stiu ca te gandesti sa ma suni, nu, sa imi dai un mesaj, da, un mesaj este mai simplu si nu trebuie sa spui prea multe; scurt si la obiect. Cine stie poate ca asta este seara ta norocoasa, poate ca in seara o sa iti accept invitatia si o sa iti cunosc dormitorul. In asternuturi albe gandurile tale negre o sa fie expuse, poate ca atunci o sa stiu ce sa fac...poate ca nu... Dar, daca accept invitatia si o sa ma pierzi printre ganduri nerostite, daca dimineata o sa vrei sa te bucuri de singuratate?
Am primit mesajul tau, nu era o invitatie, era ceva impersonal. Iti este frica? Frica sa iubesti? Frica sa nu cumva sa iti zdrobesc inima? Si mie imi este frica, nu de toate astea, imi este teama ca nu o sa te cunosc, ca nu o sa stiu niciodata pe ce partea a patului dormi sau ca nu o sa aflu cine ti-a spus ultima data "te iubesc".
Vreau... vreau sa ne fie frica impreuna!
