Exista un loc in care de fiecare data ma intorc cu placere.
In trecut.
Mereu mi-a placut acolo. Trecutul de ieri sau cel de acum 5 ani.Are un aer de confort si liniste care ma calmeaza. Acolo nu ai cum sa gresesti, totul ramane asa cum este.
Ma plimb pe aleea amintirilor, ma imbat cu mirosul timpului care nu se mai intoarce, dansez cu cei de mult uitati. Ne invartim in cerc, uneori clipe vechi si prafuite isi fac loc printre noi, alteori nu ne amintim nici cine am fost ieri. Dar este ok, nu-i asa? Ce ar putea sa se schimbe? Nimic, nici macar noi.
Stiu ca este doar o reclama, dar este una reusita, care te pune pe ganduri.
Toti ne dorim in viata stabilitate financiara, o cariera de succes, unii chiar si faima. Ne plangem ca traim intr-o lumea rea, ca ar trebui sa se schimbe una sau alta, dar nu facem nimic in acest sens, asteptam mereu de la altcineva sa faca ceva.
Pe mine aceasta reclama m-a facut sa realizez ca in ultima vreme am fost superficiala, m-am gandit prea mult la ce mi-as dori din punct de vedere financiar si am uitat ca nu doar asta conteaza, m-am concentrat pe aspecte importante-dar nu esentiale- si am uitat ca lucrurile mici sunt cele care fac viata mai frumoasa.
Multe persoane-printre care si eu- ar trebui sa invete sa ofere mai mult celor din jur, sa zambeasca mai des, sa comunice mai mult (preferabil fata in fata) si (de ce nu?) sa lase copilul din interiorul lor sa iasa la suprafata.
Daca vrem sa se schimbe ceva in Romania sau in lume ar trebui sa ne schimbam noi, daca nu facem nimic, exact asta o sa primim: nimic!
Nu o sa avem o padure daca 5 persoane planteaza cate un copac, dar o sa avem un inceput, o speranta ca in viitor putem sa ne asteptam si la altceva.
