luni, 26 ianuarie 2015
Ganduri intre asternuturi
Te simt cum ma privesti, stiu ca te gandesti sa ma suni, nu, sa imi dai un mesaj, da, un mesaj este mai simplu si nu trebuie sa spui prea multe; scurt si la obiect. Cine stie poate ca asta este seara ta norocoasa, poate ca in seara o sa iti accept invitatia si o sa iti cunosc dormitorul. In asternuturi albe gandurile tale negre o sa fie expuse, poate ca atunci o sa stiu ce sa fac...poate ca nu... Dar, daca accept invitatia si o sa ma pierzi printre ganduri nerostite, daca dimineata o sa vrei sa te bucuri de singuratate?
Am primit mesajul tau, nu era o invitatie, era ceva impersonal. Iti este frica? Frica sa iubesti? Frica sa nu cumva sa iti zdrobesc inima? Si mie imi este frica, nu de toate astea, imi este teama ca nu o sa te cunosc, ca nu o sa stiu niciodata pe ce partea a patului dormi sau ca nu o sa aflu cine ti-a spus ultima data "te iubesc".
Vreau... vreau sa ne fie frica impreuna!
luni, 6 octombrie 2014
Nemernicul!

La dracu!
Iar am uitat cine este si ce ganduri nemernice are.
Este ca un cerc vicios, situatia se repeta de cateva ori pe an si de fiecare data imi spun ca o sa fie diferit, de fiecare data uit cine este. Nemernicul!
Poate ca este vina mea, am uitat cum este sa te joci cu focul. Poate ca este vina lui pentru ca transforma fiecare flacara intr-un incendiu. Nemernicul!
Cu toate astea "unde a fost foc, mereu ramane cenusa", asa era expresia, nu?
El pune gaz pe foc, in loc sa fuga dupa extinctor. Nemernicul!
luni, 1 septembrie 2014
Trecutul
Obisnuiam sa traiesc in trecut, sa rememorez vechi intamplari din nou si din nou pana nu mai eram sigura daca s-au intamplat cu adevarat sau sunt imaginate de mine. M-am "vindecat" de asta, cel putin asa credeam.
Trecutul te loveste cand te astepti mai putin, asteapta momentul oportun si bam este aici din nou. O scrisoare, un vechi prieten, un bilet, o melodie, orice poate sa fie intruchiparea trecutului.
Ce faci cand esti fata in fata cu ceva ce credeai ca s-a terminat, ca nu mai are nicio legatura cu prezentul sau viitorul? Fugi? Te ascunzi? Il privesti direct in fata si il trimiti in cufarul cu amintiri?
Probabil depinde de fiecare dintre noi, dar de cele mai multe ori trecutul ar trebui sa ramana acolo, in trecut. Eu am un mod tampit de a imi complica viata pentru ca asa sunt eu, mereu in cautare de ceva simplu pe care sa il transform intr-un puzzle cu 1.000 de piese, asa ca atunci cand ceea ce a fost face cunostiinta cu ceea ce este, eu, ca o fata buna ce sunt, incerc sa ii ajut pe amandoi in acelasi timp si uite asa iar ma pun in situatii care imi dau dureri de cap.
duminică, 24 august 2014
Eu.Timp.Viata
Nu am mai scris de mult (din nou),nu din lipsa timpului ci pentru ca inspiratia mea si-a luat o mica vacanta. Zilele astea am ramas "datoare" cu un post,mi-am abandonat personajele din cartea pe care o citesc in luna de miere,am vizitat Brasovul si mi-am petrecut ultimile 3 zile la mare.
Sunt in concediu pentru inca 10 zile si sper sa termin ce am inceput si sa imi achit datoriile, in plus as vrea sa mai aflu cate ceva despre mine si sa ma gandesc cam ce as vrea sa fac cu viata mea.
Pana se intoarce inspiratia mea din insulele Bahamas(mi-a spus ca ii este tare bine acolo si nu se grabeste sa se intoarca) o sa va arat cateva poze din zilele mele de "concediu in deplasare".
Sunt in concediu pentru inca 10 zile si sper sa termin ce am inceput si sa imi achit datoriile, in plus as vrea sa mai aflu cate ceva despre mine si sa ma gandesc cam ce as vrea sa fac cu viata mea.
Pana se intoarce inspiratia mea din insulele Bahamas(mi-a spus ca ii este tare bine acolo si nu se grabeste sa se intoarca) o sa va arat cateva poze din zilele mele de "concediu in deplasare".
sâmbătă, 19 iulie 2014
EA despre mine
V-am mai povestit despre EA, este persoana care imi cunoaste fiecare ascunzis al sufletului. Cum mereu avem idei, dar pe care le punem rar in aplicare, am decis ca pe asta trebuie sa o realizam, asa ca astazi ea o sa vorbeasca despre mine. Totul a pornit de la imaginea de mai jos si a ajuns la asta:
"Da! Este cat se poate de adevarat: este un haos in mintea si
in inima ei, dar e un haos placut. Este o fire haotica, cu obiceiuri in
contradictoriu, tine regim, dar nu se poate opri din mancat ciocolata, nu ii
place gustul cafelei dar totusi o bea, e o lenesa dar totusi munceste, e o
zapacita dar care tine minte lucruri pe care le-am zis/facut in clasa a 7-a, e
o visatoare insa a fost la contabilitate, si cel mai ciudat inca mai este
prietena cu mine, o realista. Este vijelia de care are nevoie oricine in viata,
ca o furtuna, care odata ce a trecut prin viata ta lasa urme permanente astfel
incat nu ai cum sa o uiti.
Nici nu stiu de unde sa incep sa o descriu, are atat
de multe convingeri clare si sigure, dar pe care le incalca, iar prietenia
noastra este provocarea vietii noastre. Un lucru e stabil la ea: alege
intotdeauna calea cea grea, si daca nu exista una, o face ea. Adora sa isi
complice viata nu ii plac lucrurile usoare, relatiile mult prea roz nu sunt
pentru ea. Daca nu exista pasiune, daca nu isi schimba starea de spirit de la
iubire pasionala la o explozie de nervi de la un minut la altul, atunci relatia
aia nu e pentru ea. Nu stiu unde incape atata energie in ea, si de unde isi ia
energia avand in vedere ca e o vegetariana care prefera ceaiului in locul
cafelei.
Ca prietena este la fel de pasionala si de posesiva ca si
intr-o relatie. Ma simt ca si cum traiesc doua vieti alaturi de ea, ea m-a
invatat cum sa imi beau vinul cu stil, cum sa imi tin prietenii aproape, cum sa
pierd vremea si cum sa ma relaxez, cum sa vad lumea prin ochii ei si sa fiu mai
putin realista. Ea e cea cu care am avut cele mai lungi certuri si “despartiri”
insa si cele mai lungi nopti in oras si cele mai bune si multe barfe, cu care
am impartit si bune si rele, care nu m-a judecat indiferent de ce decizii
stupide am luat. Este cea care a lasat mereu prima de la ea dupa o cearta,
stiind ca sunt mult prea incapatanata.
Este o visatoare, traieste prin carti si prin filme insa
fara sa uite de viata ei. Fiecare zi este una speciala pentru ea, fiecare zi
este o poveste, fiecare clipa poate fi cea care va schimba totul pentru ea si
persoana pe care urmeaza sa o intalneasca poate fi intreg viitorul ei. Nu isi
limiteaza viata la lucruri sigure ci traieste prin posibilitati. In toti acesti
ani de prietenie am invatat sa nu am asteptari sigure de la o intalnire cu ea,
deoarece nu se stie niciodata unde vom ajunge sau ce vom face.
Este exact ce aveam nevoie in viata mea, cineva care sa imi
aminteasca cum sa traiesc cu pasiune, cum sa imi fac viata mai frumoasa, cum sa
imi strang povesti pentru copii, cum sa imi strang amintiri doar pentru mine
dar si cum sa aduc o nota de visare in viata mea.
Este o zapacita care ma enerveaza cu nestatornicia ei, ale
carei vise se schimba de pe o zi pe alta, care e mult prea aiurita cateodata si
care pare cazuta de pe alta planeta, dar pe care o iubesc. Prietenia noastra e
la fel de legata si de puternica exact ca o relatie (ma sperie lucrul asta),
insa e pur si simplu linistitor cand stii ca indiferent de cat de mult timp nu
ne-am vazut, putem vorbi ca si cum nu ne-am vazut de ieri, si numai gandul ca
ne vedem ma duce cu gandul la relaxare, pentru ca stiu ca ai efectul asta
asupra mea si iti multumesc ca ma inveti cum sa visez. Te pup si te iubesc haosul
meu!"
Va urma...
vineri, 11 iulie 2014
M-am ascuns!
Parca ieri era astazi si astazi era maine. A trecut timpul atat de rapid incat trandafirii s-au uscat inainte sa infloreasca, iar eu te-am uitat inainte sa te iubesc.Cand au inflorit lalelele? Cand a fost primavara? Te-am iubit?
Acum esti totul, in secunda urmatoare esti nimic! Ai ajuns departe, prea departe ca sa te mai vad, sa te mai vreau...
M-am ascuns!
sâmbătă, 5 iulie 2014
Contrariile se atrag!?
Stiu ca exista 1000 de texte cu tema asta, dar eu nu vorbesc despre ele, ci iti spun o poveste veche!
El si ea, doua personaje cum nu se putea mai diferite.Totusi ceva i-a adus impreuna, poate a fost destinul sau o simpla intamplare, nu stiu si sincera sa fiu, nici nu ma intereseaza.
Frecventau acelasi loc de mult timp si cu toate asta nu s-au intalnit decat dupa o vreme. El glumea pe seama ei, in timp ce ea il infrunta cu un tupeu de care rar este capabila. Dupa o perioada, glumele lui s-au transformat intr-o invitatie nu la vals, ci la ceai, asta fara sa stie ca este bautura ei preferata. A acceptat.
Au iesit o data, de doua ori, de trei ori si a sarutat-o, timid, de parca ii era frica sa nu ii striveasca buzele cu presiunea pasiunii lui. Nu stiu ce se intampla in mod normal dupa sarut sau daca exista un mod normal de a continua lucrurile, dar ei abia acum au inceput sa se cunoasca unul pe celalalt cu adevarat. Au aflat atunci ca sunt mai diferiti decat se asteptau: ea este cu capul in carti, el cu capul in nori, cand el doarme, ea abia se trezeste, ea iubeste animalele si este vegetariana, el mananca piept de pui dimineata, la pranz si seara, el merge la sala, ea la cofetarie.
In ciuda tuturor acestor diferente au un zambet pana la urechi pe fata zilnic. Acum el ii gateste delicatese vegetariene,iar ea alearga(sau cel putin incearca) seara de seara. Nu le este usor, dar nimic din ce mertita pastrat nu se obtine usor.
Mai conteaza cine, ce si cum daca sunt fericiti?
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
Lumea ei
"Iti complici prea mult viata" i-au spus. Stia si ea asta, la fel cum stia si ca o viata simpla nu-i pentru ea. Ordin...
-
Ce este de facut atunci cand nu stii ce sa faci? Cand nu stii ce este bine si ce este rau, care este calea de mijloc?
-
"Iti complici prea mult viata" i-au spus. Stia si ea asta, la fel cum stia si ca o viata simpla nu-i pentru ea. Ordin...
-
Te vad pasind pe covorul de frunze in 3 nuante de galben, vii timid spre mine, cu pasi monotoni si cu un zambet care ma face sa uit sa...




.jpg)



















