El fumeaza, ea bea ceai.
El danseaza cu viitorul, ea picteaza trecutul.
El ii zambeste rasaritului, ea fotografiaza apusul.
El conduce, ea alearga spre tramvai.
El plimba cainele, ea citeste.
El a plecat, ea s-a ratacit...
Sunt aici de mult timp (poate de prea mult timp), atat de mult incat am plecat. Nu cu trupul, ci cu sufletul. Sunt undeva departe, intr-un loc in care obisnuiam sa ma simt acasa. Acolo unde nu exista timp sau spatiu, unde nu stiu nimic despre trecut si nu ma intereseaza ce va urma.
Blogul meu este personal, ma descrie, daca il citesti o sa ajungi sa ma cunosti.Oare de ce ne sperie atat de mult necunoscutul?
De ce trebuie sa ramanem blocati la ceea ce stim?
De ce nu experimentam?
De ce folosim acelasi parfum ca acum 5-10 ani?
Traim intr-o lumea a vitezei si totusi ne incapatam sa ramanem pe loc. As vrea sa pot sa inteleg ce este frica, de ce dau inapoi de fiecare data cand viata imi ofera o oportunitate de a descoperi ceva nou.
Maine este o noua zi, ultima din acest an, imi propun sa fac ceva ce nu am mai facut pana acum! Wish me luck!
"Iti complici prea mult viata" i-au spus. Stia si ea asta, la fel cum stia si ca o viata simpla nu-i pentru ea. Ordin...