EA despre mine

       V-am mai povestit despre EA, este persoana care imi cunoaste fiecare ascunzis al sufletului. Cum mereu avem idei, dar pe care le punem rar in aplicare, am decis ca pe asta trebuie sa o realizam, asa ca astazi ea o sa vorbeasca despre mine. Totul a pornit de la imaginea de mai jos si a ajuns la asta: 

         "Da! Este cat se poate de adevarat: este un haos in mintea si in inima ei, dar e un haos placut. Este o fire haotica, cu obiceiuri in contradictoriu, tine regim, dar nu se poate opri din mancat ciocolata, nu ii place gustul cafelei dar totusi o bea, e o lenesa dar totusi munceste, e o zapacita dar care tine minte lucruri pe care le-am zis/facut in clasa a 7-a, e o visatoare insa a fost la contabilitate, si cel mai ciudat inca mai este prietena cu mine, o realista. Este vijelia de care are nevoie oricine in viata, ca o furtuna, care odata ce a trecut prin viata ta lasa urme permanente astfel incat nu ai cum sa o uiti. 

        Nici nu stiu de unde sa incep sa o descriu, are atat de multe convingeri clare si sigure, dar pe care le incalca, iar prietenia noastra este provocarea vietii noastre. Un lucru e stabil la ea: alege intotdeauna calea cea grea, si daca nu exista una, o face ea. Adora sa isi complice viata nu ii plac lucrurile usoare, relatiile mult prea roz nu sunt pentru ea. Daca nu exista pasiune, daca nu isi schimba starea de spirit de la iubire pasionala la o explozie de nervi de la un minut la altul, atunci relatia aia nu e pentru ea. Nu stiu unde incape atata energie in ea, si de unde isi ia energia avand in vedere ca e o vegetariana care prefera ceaiului in locul cafelei.

      Ca prietena este la fel de pasionala si de posesiva ca si intr-o relatie. Ma simt ca si cum traiesc doua vieti alaturi de ea, ea m-a invatat cum sa imi beau vinul cu stil, cum sa imi tin prietenii aproape, cum sa pierd vremea si cum sa ma relaxez, cum sa vad lumea prin ochii ei si sa fiu mai putin realista. Ea e cea cu care am avut cele mai lungi certuri si “despartiri” insa si cele mai lungi nopti in oras si cele mai bune si multe barfe, cu care am impartit si bune si rele, care nu m-a judecat indiferent de ce decizii stupide am luat. Este cea care a lasat mereu prima de la ea dupa o cearta, stiind ca sunt mult prea incapatanata.

       Este o visatoare, traieste prin carti si prin filme insa fara sa uite de viata ei. Fiecare zi este una speciala pentru ea, fiecare zi este o poveste, fiecare clipa poate fi cea care va schimba totul pentru ea si persoana pe care urmeaza sa o intalneasca poate fi intreg viitorul ei. Nu isi limiteaza viata la lucruri sigure ci traieste prin posibilitati. In toti acesti ani de prietenie am invatat sa nu am asteptari sigure de la o intalnire cu ea, deoarece nu se stie niciodata unde vom ajunge sau ce vom face.

        Este exact ce aveam nevoie in viata mea, cineva care sa imi aminteasca cum sa traiesc cu pasiune, cum sa imi fac viata mai frumoasa, cum sa imi strang povesti pentru copii, cum sa imi strang amintiri doar pentru mine dar si cum sa aduc o nota de visare in viata mea.

        Este o zapacita care ma enerveaza cu nestatornicia ei, ale carei vise se schimba de pe o zi pe alta, care e mult prea aiurita cateodata si care pare cazuta de pe alta planeta, dar pe care o iubesc. Prietenia noastra e la fel de legata si de puternica exact ca o relatie (ma sperie lucrul asta), insa e pur si simplu linistitor cand stii ca indiferent de cat de mult timp nu ne-am vazut, putem vorbi ca si cum nu ne-am vazut de ieri, si numai gandul ca ne vedem ma duce cu gandul la relaxare, pentru ca stiu ca ai efectul asta asupra mea si iti multumesc ca ma inveti cum sa visez. Te pup si te iubesc haosul meu!"

           Va urma...

M-am ascuns!

          Parca ieri era astazi si astazi era maine.  A trecut timpul atat de rapid incat trandafirii s-au uscat inainte sa infloreasca, iar eu te-am uitat inainte sa te iubesc.
          Cand au inflorit lalelele? Cand a fost primavara? Te-am iubit?
          Acum esti totul, in secunda urmatoare esti nimic! Ai ajuns departe, prea departe ca sa te mai vad, sa te mai vreau...
          M-am ascuns!

Contrariile se atrag!?

 

      Stiu ca exista 1000 de texte cu tema asta, dar eu nu vorbesc despre ele, ci iti spun  o  poveste veche!
       El si ea, doua personaje cum nu se putea mai diferite.Totusi ceva i-a adus impreuna, poate a fost destinul sau o simpla intamplare, nu stiu si sincera sa fiu, nici nu ma intereseaza.
      Frecventau acelasi loc de mult timp si cu toate asta nu s-au intalnit decat dupa o vreme. El glumea pe seama ei, in timp ce ea il infrunta cu un tupeu de care rar este capabila. Dupa o perioada, glumele lui s-au  transformat intr-o invitatie nu la vals, ci la ceai, asta fara sa stie ca este bautura ei preferata. A acceptat.  
     Au iesit o data, de doua ori, de trei ori si a sarutat-o, timid, de parca ii era frica sa nu ii striveasca buzele cu presiunea pasiunii lui. Nu stiu ce se intampla in mod normal dupa sarut sau daca exista un mod normal de a continua lucrurile, dar ei abia acum au inceput sa se cunoasca unul pe celalalt cu adevarat. Au aflat atunci ca sunt mai diferiti decat se asteptau: ea este cu capul in carti, el cu capul in nori, cand el doarme, ea abia se trezeste, ea iubeste animalele si este vegetariana, el mananca piept de pui dimineata, la pranz si seara, el merge la sala, ea la cofetarie.
     In ciuda tuturor acestor diferente au un zambet  pana la urechi pe fata zilnic. Acum el ii gateste delicatese vegetariene,iar ea alearga(sau cel putin incearca) seara de seara. Nu le este usor, dar nimic din ce mertita pastrat nu se obtine usor.
     Mai conteaza cine, ce si cum daca sunt fericiti?

Il banuiam...ca ma iubea

   
      Inca de la inceput eu am fost impotriva noastra. De ce sa existe un "noi" cand suntem mult prea egoisti sa renuntam la "eu" sau "tu"?
      Tu ai fost neasteptat. M-ai luat de mana si ti-ai  dorit sa mergem pe acelasi drum,  dar eu (egoista de mine) inca nu pot sa ma misc. Sunt blocata.
      Ai insistat si ai reusit sa trezesti un fior in mine, o adiere de vant in mijlocul verii secetoase, insuficienta pentru a te racori, dar numai buna pentru a planta samanta sperantei.
      Mi-ai adus flori. Flori si ciocolata. Cafea dimineata si un sarut pe frunte seara.
      Asa am inceput sa banuiesc ca ma iubesti. Cuvintele tale nerostite m-au speriat, ce o sa fac cand nemiscarea se termina? Daca rosteai acele cuvinte, ce se intampla?      
      Am fost lasa. Am cautat defecte acolo unde erau prea multe calitati.
      Asa s-a terminat, nu exista "noi", doar "eu" si "tu". Atat!

Astazi

Astazi am vantul in par, primavara pe piele, cafea in vene si o furtuna in ganduri.
Astazi, ei bine astazi nimic nu este ca ieri.

Am idei noi si sentimente vechi(pana la urma, parca astazi seamana cu ieri...), sunt cu sufletul departe si cu mintea mult prea aproape, aproape de lucruri stresante, dar trecatoare.
Uite, iar vorbesc fara sens, cred ca in ultimul timp doar asta am facut.
Am vrut sa iti spun ceva, am uitat ce....
O sa iti spun maine

Oamenii diminetii

             Nu imi place sa ma trezesc de dimineata, niciodata nu mi-a placut. Din pacate, in viata nu putem sa facem doar ceea ce ne place, asa ca, in ciuda faptului ca este duminica,m-am trezit devreme sa plec la serviciu(da, sunt o norocoasa, muncesc duminica dimineata). A fost una din acele dimineti ploioase cand  ultimul lucru pe care ti-l doresti este sa te ridici din pat.
             O sa trec direct la subiect ca deja seamana cu o fila din jurnalul meu (si iar se iau oamenii de mine ca imi povestesc "ofurile" strainilor). Din cauza ca ma mut destul de des nu apuc sa imi cunosc vecinii, decat pe unii dintre ei si doar din vedere,va spun asta ca sa intelegeti de ce m-a suprins vecina mea,care desi m-a vazut de 2 ori intr-un an, imi ureaza plina de voiosie "Buna dimineata! Sa ai o zi frumoasa!" cand ne intalnim pe hol.
            Uite asa dimineata mea a trecut de la mohorata cu mari sanse de furtuna la senina cu o speranta de soare.Oamenii astia, care au mereu ceva dragut de spus, care te fac sa zambesti desi nici macar nu te cunosc, merita o floare sau si mai bine o imbratisare in fiecare zi.
       
             

Clipe prafuite

   

       Exista un loc in care de fiecare data ma intorc cu placere.
       In trecut.
       Mereu mi-a placut acolo. Trecutul de ieri sau cel de acum 5 ani.Are un aer de confort si liniste care ma calmeaza. Acolo nu ai cum sa gresesti, totul ramane asa cum este.
        Ma plimb pe aleea amintirilor, ma imbat cu mirosul  timpului care nu se mai intoarce, dansez cu cei de mult uitati. Ne invartim in cerc, uneori clipe vechi si prafuite isi fac loc printre noi, alteori nu ne amintim nici cine am fost ieri. Dar este ok, nu-i asa? Ce ar putea sa se schimbe? Nimic, nici macar noi.