Oamenii diminetii

             Nu imi place sa ma trezesc de dimineata, niciodata nu mi-a placut. Din pacate, in viata nu putem sa facem doar ceea ce ne place, asa ca, in ciuda faptului ca este duminica,m-am trezit devreme sa plec la serviciu(da, sunt o norocoasa, muncesc duminica dimineata). A fost una din acele dimineti ploioase cand  ultimul lucru pe care ti-l doresti este sa te ridici din pat.
             O sa trec direct la subiect ca deja seamana cu o fila din jurnalul meu (si iar se iau oamenii de mine ca imi povestesc "ofurile" strainilor). Din cauza ca ma mut destul de des nu apuc sa imi cunosc vecinii, decat pe unii dintre ei si doar din vedere,va spun asta ca sa intelegeti de ce m-a suprins vecina mea,care desi m-a vazut de 2 ori intr-un an, imi ureaza plina de voiosie "Buna dimineata! Sa ai o zi frumoasa!" cand ne intalnim pe hol.
            Uite asa dimineata mea a trecut de la mohorata cu mari sanse de furtuna la senina cu o speranta de soare.Oamenii astia, care au mereu ceva dragut de spus, care te fac sa zambesti desi nici macar nu te cunosc, merita o floare sau si mai bine o imbratisare in fiecare zi.
       
             

Clipe prafuite

   

       Exista un loc in care de fiecare data ma intorc cu placere.
       In trecut.
       Mereu mi-a placut acolo. Trecutul de ieri sau cel de acum 5 ani.Are un aer de confort si liniste care ma calmeaza. Acolo nu ai cum sa gresesti, totul ramane asa cum este.
        Ma plimb pe aleea amintirilor, ma imbat cu mirosul  timpului care nu se mai intoarce, dansez cu cei de mult uitati. Ne invartim in cerc, uneori clipe vechi si prafuite isi fac loc printre noi, alteori nu ne amintim nici cine am fost ieri. Dar este ok, nu-i asa? Ce ar putea sa se schimbe? Nimic, nici macar noi.
       

Schimbare

      Stiu ca este doar o reclama, dar este una reusita, care te pune pe ganduri.
      Toti ne dorim in viata stabilitate financiara, o cariera de succes, unii chiar si faima. Ne plangem ca traim intr-o lumea rea, ca ar trebui sa se schimbe una sau alta, dar nu facem nimic in acest sens, asteptam mereu de la altcineva sa faca ceva.
     Pe mine aceasta reclama m-a facut sa realizez ca in ultima vreme am fost superficiala, m-am gandit prea mult la ce mi-as dori din punct de vedere financiar si am uitat ca nu doar asta conteaza, m-am concentrat pe aspecte importante-dar nu esentiale- si am uitat ca lucrurile mici sunt cele care fac viata mai frumoasa.
     Multe persoane-printre care si eu- ar trebui sa invete sa ofere mai mult celor din jur, sa zambeasca mai des, sa comunice mai mult (preferabil fata in fata) si (de ce nu?) sa lase copilul din interiorul lor sa iasa la suprafata.
     Daca vrem sa se schimbe ceva in Romania sau in lume ar trebui sa ne schimbam noi, daca nu facem nimic, exact asta o sa primim: nimic!
     Nu o sa avem o padure daca 5 persoane planteaza cate un copac, dar o sa avem un inceput, o speranta ca in viitor putem sa ne asteptam si  la altceva.

Ce conteaza?

       La sfarsitul zilei, ce conteaza? Locurile pe care le-ai vazut in ziua ce tocmai a trecut? Persoana cu care ti-ai baut cafeau? Cine te-a facut sa zambesti?
      Toate astea conteaza, dar cel mai mult conteaza ce ai simtit in ziua respectiva, ideile care ti-au ramas in minte, momentele pe care o sa ti le amintesti si peste 3 ani.
       Ultimile zile au fost toate la fel: gri. Nu imi place culoarea gri!
       Astazi a fost o zi ca un curcubeu, cu prietene si zambete! Una din acele zile despre care o sa povestesti peste ani cand te revezi cu vechile prietene.

'20

In seara asta plecam!
Da, m-ai auzit bine, plecam.
Unde?
In trecut, dragul meu. O sa mergem sa dansam charleston la o petrecere din anii '20, apoi o sa ma inviti la o plimbare in Parisul anilor '30.
Mintea mea deja este acolo. Te vad... ma tii  de mana in timp ce fumezi si imi povestesti despre ultima ta calatorie.
Si eu... ei bine, eu nu pot sa nu ma indragostesc de tine...

El, ea

El fumeaza, ea bea ceai.
El danseaza cu viitorul, ea picteaza trecutul.
El ii zambeste rasaritului, ea fotografiaza apusul.
El conduce, ea alearga spre tramvai.
El plimba cainele, ea citeste.
El a plecat, ea s-a ratacit...

joc

     

        Ne jucam de-a viata. Ne trezim, bem cafea, mergem la munca/facultate, ne plimbam prin oras cu treaba, ne intoarcem acasa, mancam si dormim.
        Nu traim, ne jucam de-a viata!
     
        Cineva intreba undeva:"Cand a fost ultima data cand ai facut ceva pentru prima data?"
        Raspunsul meu:nu imi amintesc...
     
        De ce?
        Pentru ca ma complac in rutina, ma amagesc singura ca maine o sa fac ceva, altceva...
        Mereu maine, niciodata astazi...
   
        "De ce?" o sa ma intrebi, pentru ca este mai usor sa crezi ca maine o sa faci ceva decat sa te gandesti ca astazi este maine pentru ieri.

        Am promis, de fapt, mi-am promis ca o sa scriu mai des, nici asta nu am facut...

        A mai trecut o zi, mai vine un maine, un nou joc...